filă de jurnal

pe unde umblam până când timpul devenea un punct lăsam felii din trupurile noastre contaminate momeală pentru îndrăgostiți să le furam dorințele de fapt știam că erau provizii pentru atunci când vom deveni imuni și vom putea respira unul fără celălalt mie îmi plăceau simfoniile mai mult pentru că mi te închipuiam cum ții între coapse violoncelul în care mă transformam când închideai ochii să-i simți vibrațiile tu preferai vinilul din care se spiralau acorduri de jazz muzica asta rămâne în cameră așa cum rămâne aroma fumului de țigară îmi spuneai noi nu aveam povestea noastră pentru că nu acceptam începutul acela cu a fost odată așa că am decis să avem doar un jurnal dimineața găseam cuvintele îmbrățișate șoptindu-și la ureche despre cât dor au simțit în al nopții somn tu ce-ai făcut cât timp eu am dormit? am dormit, îmi răspundeai cu cine? cu tine, prostuțule! așa începea o filă din jurnalul nostru ... și-ar mai fi fost dacă nu am fi deschis ferestrele nu s-ar fi risipit aerul și nici n-am fi auzit muzica clopotelor de atunci cuvintele au fost tot mai puține până când am scris pe o filă de jurnal doar atât a fost odată