libertate desculță

iubeam să dorm pe miriște la umbra paielor acolo singurătatea avea rostul ei de libertate uneori stai pe un peron într-un furnicar al celor care vin al celor care pleacă al celor care așteaptă ca și tine atunci simți singurătatea în captivitate adunam paiele cât să fac un adăpost în jur așezam traista cu merinde pe pământ în colțul cel mai umbrit și mă întindeam privind cerul îmi părea la fel de singur în adâncul lui plin de libertate credeam că pământul nu suferă și nu este trist atât de cuminte mă îmbrățișa când visam cum fug de mine către omul mare cu buzunarele pline de veșnicie doar că atunci știam să alerg desculț sub brazdă o sămânță rătăcită încolțește dospind dorul de cer miriștea pare o întindere pustie și palidă un loc de unde libertatea a fugit să trăiască de pe o zi pe alta într-o haltă