păsări sângerii

din sârma ghimpată nu ai modelat trofeul unei evadări și nici nu ai desenat-o pe marginea unei tranșee nu ți-ai tatuat-o împrejurul inimii să arăți lumii că nu mai sângerezi și nici n-ai aruncat-o să ruginească pe vreun câmp unde să-și găsească adăpost vreun sâmbure amnezic ce-ar fi să încolțească fără să-și cunoască originea ai prins-o în câteva rânduri și despre ea ai scris o poezie folosind cuvintele ca pe o împletitură să te protejeze de alte răni să nu-ți mai provoace nici măcar o zgârietură așa ai căptușit sluțenia suferințelor să poți dansa cu tălpile goale eliberând în aer visele cu aripile roșii care îți ciuguleau trupul pe dinăuntru