povestea omului

copilul îți spune ca și când toate se mai întâmplă o dată aproape că poți atinge povestea și-am luat bățul, uite așa... și-am alergat... ce faci stai să-ți spun.... te trage de mânecă și-apoi a fost așa... spune copilul de parcă ar fi o pasăre care ciripește a veselie primăvara și vrei sau nu poți sau nu vei simți și tu cum se topesc țurțurii cum pocnesc mugurii cum ziua mușcă din noapte în fiecare dimineață tot mai devreme sau măcar încerci altfel omul trecut prin viață îți vorbește ca și când un vânt cald s-ar strecura prin iarba pe care stai tolănit vorbele-i sunt melodia care acompaniază povestea iar povestea el o vede undeva dincolo de clipă ca pe un film care se derulează într-un punct acolo-i este ațintită privirea dacă pleci nu te trage de mânecă nu te îngheață nu te topește oricum povestea lui continuă și atunci când tace și stă suspendată ca o filă de ape între straturi de cer între straturi de cer e și povestea ta