exercițiu de leac

pe oglindă se văd urmele laptelui e mult de atunci te uiți și îți spui că tu poți ierta apoi repeți cât să fii sigur că sticla nu înghite vorbele și că cel care te privește crestat în șiroaie de lacrimi pe care le așezi să pară niște șanțuri sfărâmicioase fără să te asculte nu-i un ecou tu poți ierta tu poți ierta tu poți tu poți tu poți tu tu un exercițiu un îndemn un moment te uiți în oglindă și îți dai seama că nu este vorba despre tine este despre ceea ce porți în tine tu poți uita celui din oglindă îi pui un zâmbet pe față pe care nu-l ai dar i-l pui căci poate poate înveți să-l porți și tu tu poți uita tu poți uita tu poți tu poți tu poți tu tu un loc din tine se golește un altul se umple oglinzilor întregi li te arăți întreg dar în ele se văd doar cioburi din tine să le lipești n-ai cum doar poți să le mânuiești cu grijă