încredere

dacă îl ții de mână ca pe un copil e un copil îi dai drumul când se împiedică de o floare nu-l cerți floarea nu o rupi îl înveți să mângâie culorile și îi arăți petalele care se joacă în vânt îndemni s-alerge după ele dacă îl ții de mână ca pe un om mare e un om mare frunzelor care îi cad peste umeri nu le ceri socoteală pe aceea rătăcită prin părul lui o iei și îi mulțumești cu un zâmbet nu-i grea povară dar îți place jocul de-a fi cumva din mâna aceea îți sorbi seva și mai crești în petale s-au spulberat mâinile și-ntre frunze s-a rătăcit linia vieții dimineața soarele a topit respirațiile spre seară mănuși de mătase mângâie nervurile palmelor veștejite iar tu visezi și încă îl mai ții de mână