reunire

peste riduri, așa cum degetele ating delicat corzile unei harpe, se prelinge o lacrimă rebelă, în urma ei, tăcerea ascult cântecul ce-mi răsună prin gânduri privind fotografiile prinse-n albumul ce-mi pare un templu, lor mă închin icoană- mi era, icoană îmi este, privirea aceea în care puteam desluși iubirea, cândva lăcrima pe propriul obraz, azi pe al meu câte file vor cuprinde fotografiile toate până când și a mea printre ele? atunci vom fi împreună, ne vom spune poveștile toate, șoptit, în cufărul amintirilor