perpetuu

să mori în fiecare zi, ca un cântec imprimat pe un vinil în care ți-ai înfipt unghiile până când rănile tale s-au scurs în ridurile lui, adânci să te naști mereu și mereu, după fiecare moarte, ca o reluare a unui acord împiedicat, rostogolit prin șanțurile săpate în eter, de-a muzicii sângerare să inviți la dans himerele ce-alunecă pe pereții spoiți cu amestec din fum de țigare și sudoare, câte un dans pentru fiecare bob de nisip, până la epuizarea eternității în rutina unui iar, și iar, și iar…