de lut

au pus un ștreang de lut pe-o macara ruginită, teatral, să ne spânzure trădările. n-au știut să sigileze locul și, niște poznași, au zidit ștreangul pe trunchiul de fier, l-au făcut un templu al iertărilor nimeni n-a fost spânzurat, nimeni n-a fost iertat, doar rugina a spoit țolul de lut care, părea cârpit în noaptea aceea, a devenirilor arbitrare, te-am sărutat, umerii tăi au lăsat urme pe templul (pentru noi) iubirii a doua zi s-a prăvălit totul. undeva, lângă o salcie bătrână, două bucăți de lut se țineau de mână