croitor de vise

bucata mea de cer am ales-o legănat pe picioarele bunicii, la umbra nucului, în bătătură. aș fi luat mai mult, dar frunzele se jucau într-un vânt tăcut și-mi furau , mai în joacă, mai fără folos, albastrul cald, lăptos. mi-a fost senin, mi-a fost și ploi, cuminte și umbrar mi-a fost, prieten de nădejde în nopțile când ne ascundeam de stele, ele de noi. am rupt din cerul meu, bucată cu bucată, și-am dăruit cu zâmbet, cu lacrimi, la pachet, celor din viața-mi ca, pentru vreodată, să ne regăsim, stol de zburătoare albastre. am păstrat un strop, o pată, pe care am desenat timpul în forma clipelor, hartă a neuitării; în piept, ascuns, păstrez fir albastru, deșirat, să cârpim cerul, bucata mea, a ta…