încă o zi și

aproape întreg m-așez la vorbă sub o lungă noapte ce pare să atârne peste câmpiile de humă și un orizont căzut pe-o bârnă un vampir anemic de mine sătul și de cuvinte decupate închide rănile ei martori eu port un dialog unicat cu crampe care doar vin și pleacă boscorodind mă fac că le înțeleg și le răspund non-sens și icnet șoptit să nu se strice pânza tăcerilor și ochii-n orbite din lampă se târăsc două umbre sticloase se prefac în cuvinte