vals în trei

departe de noi, tăcerea ne ține aproape, ca o îmbrățișare fără mâini, ca un sărut fără buze. știi cum? ca sensul cuvintelor nespuse; pentru că n-au loc de privirea aia care spune cât să înțeleagă și veșnicia: - mai rămâi… pentru că în lipsă de foame nici pământul nu are gust și nici toate liniile puse pe noi nu ar putea articula mai bine adevărul iubirii noastre. d’aia, când umblăm dezbrăcați, și aerul dintre noi stă în pielea goală, ca să nu se piardă vreo celulă dincolo de orizontul întoarcerii, ca să danseze și el, cu noi. și noaptea… e indecent de frumoasă.