columne în pântec

unde mă doare tăcerea din tine, unde mă doare? unde se-ascunde privirea-ți pierdută, unde se ascunde? de ce s-au lapidat atingerile tale? de ce lacrimile s-au uscat? cântecul ce-l țineam în brațele noastre, tu-mi adormeai, când l-am pierdut? nu-mi răspunde. s-au revărsat, blestemele ielelor trădate, peste casa noastră, visată, acum doar pământ. în sângele nostru s-au scurs licori otrăvite, din stele topite. oracolul nostru e ferecat sub ape sticloase; să bați la porțile sale, nu poți. culege-mă! cresc columne în mine, mă doare, din pietrele ce-au ucis… sub pleoape te țin.