arome

uneori pășesc tiptil, din prea multă grijă, să nu speriu parfumul ce l-ai lăsat în urma ta, prins de pereți și stă să cadă - pumnale, arome de tine, se-nfig în plămâni. e mai bine așa! dacă nu mai respir, pot asculta șoaptele umbrelor ascunse prin colțurile camerei, ce-și povestesc despre umerii tăi, goi. le-au orbit. fir lăptos de lumină a spoit locul, s-a risipit peste tot, pe pat a încolțit. din prea multă hârjoneală ți-am prins un fir - ascunsă dorință, dar am trișat! te-am deșirat toată. mai întâi, ghem din buzele-ți coapte, apoi, de-a valma. fibrele lungi sădite adânc, în noi, s-au încâlcit. ce labirint! nici nu mai știu cum am găsit drumul, înapoi. în basmul acela tu adormeai, eu doar te priveam, o dată și încă o dată și-mi strecuram degetele prin arcadele pletelor tale. ai plecat, cu poveste, cu arome, cu tot. vrăjitoare a somnului furat, lăsând în urmă așternutul frunzelor tale ieri valuri negre, azi doar un vis nevisat.