la prășit

uite-i cum aleargă! unii șchiopătând, alții târâș; nebunii de altădată, azi niște cuminți. în urma lor vine, cu-n pieptăn în mână și-o sapă, vremea. pe unii îi atârnă de brăcinari, prin livezi, în loc de sperietori. pe ceilalți, adunați în smocuri, i-aruncă-n vânt, ca pe păpădie, să mai plutească peste lume, cât să o mai iubească, o dată, dar altfel. doar cei deghizați, ascunși printre corbi, mai scapă, uneori.