azi nu las semn nici un vers

doar vă spun despre uitare. nu-i povestea mea- e povestea unor nume despre care nu știu nimic; ale cui sunt, ori cine au fost ei. nimeni nu mi-a vorbit despre asta și nici n-am vrut să știu. aș fi putut fi fălos, să mă documentez și să vă dau pe spate cuvântând. dar eu vreau să-i știu ca pe niște autori necunoscuți, uitați. sunt niște nume scrise pe o placă. știți de ce? - ca să nu fie uitați. ironic, nu? numele despre care vă vorbesc stau într-o grădină- cândva fermecătoare - fecioara florilor și doamna cărărilor împletite printre umbrari de soi. azi, doar o bătrână, uitată și ea, cu dinții de piatră găunoși și iedera ce-i curge plete către înaltul cerului, sufocând paznicii uriași - stejari seculari răpuși și ei de boala uitărilor. peste tot acest mormânt, umbrele reci ale apusului sunt clocite de corbii ce-au primit cu bucurie tărâmul neputințelor noastre.