un pui de zeu

a luat pustiul și l-a cârpit până când, oasele peștelui, uitate în nisip, au început să înoate în aval; pe urmele acelea a mâzgălit semne neștiute, harta era a drumului, înapoi. de rece, de piatră, doar nopțile se spărgeau ca să mai pună un val, peste alt val… de care s-atârne soarele de zi, aproape de mal. așa a fost prima zi, altele-s povești. toate celelalte umbre au fost adăpostite în peșteri. când a băgat mâna, adânc, în pântecele tulburat de-atâta facere, a lenevit; altă zi pierdută în care, natura obosită, a fost pregătită de-o facere prin cezariană. de ape rupte din cer, peste noapte și de comete înlănțuite, ce-și scăpau boarfele în dansul nebun n-a fost să fie scăpare. așa s-a moșit nașterea primelor două celule într-un pustiu - ieri uscat acum, plin de ploi. n-a fost altă nevoie de facere, doar o suflare de vânt și-o întâmplare, ca și când ai pune, așa, cu pensula, vopseaua pe pânză. în toate celelalte zile s-a dormit. doar peștele întreg își căra oasele pe drum, înapoi.