ultimele acorduri

de-ți pleacă corbii-n pribegie și nu-i mai vezi în stol, către apus, nu-ți plânge întunecat. tu n-ai loc de plâns. tu, cântă la chitară și-acorduri deloc întâmplătoare să le alegi dar, să le lași pe vânt; două le ține pentru tine. să-ți vină a cânta și să nu poți. să-ți vină a striga și să nu știi. doar tălpile dansând cu iarba să te arate viu și nesupus singurătăți-n care te-ai rătăcit sperând că într-o zi vei fi de-al lor - un negru zburător. mai către zi, în amorțeala surdă, îți amintește că ai zburat cândva, că-n urma ta, un altul, altcineva cânta la o chitară acorduri deloc întâmplătoare. pe două le păstra.