poate că mă voi ascunde iarăși sub patul pliant
și mă voi simți ca într-un mormânt săpat adânc în
carnea ta fragedă și-ți voi
perora în urechea înroșită de căldură
numai porcării romantice
puteți să mă înjunghiați
cu degetul acuzatorului
sau să mă puneți la stâlpul infamiei
și să mă chilăriți prin lapidare
cu roșii și ouă stricate
cu citate din clasici dar
nu cred în inspirație
cu palmele vârâte între picioare
cu emoția unui virgin turmentat
privesc în oglinda în fața căreia
te machezi conturul negru al ochilor
ce-ți dă aerul unei femei fatale
cu vise hooliwoodiene
pe nepusă masă
m-a prins astăzi o ploaie
torențială de venin
de m-a udat până la os
cu venin
râuri de venin curgeau
pe burlane
pe parbrize
spre gurile canalizărilor
în mâinile
un gând să-mi storc din minte
și venele de pe frunte vor exploda ca o grenadă
plină cu sânge vâscos
și totuși nu mai pot să mă mint la nesfârșit
băi ascultă la mine
nu ești băi om
nu
m-am lovit de umbra mea
plină de pete albe și purpurii sleită pe toți pereții
ca un orb ce se izbește de ușa liftului
sub tapet măruntaiele pereților palpitau
și un ghiorțăit macabru
am deschis fereastra ca să mai auzim și noi
picăturile de ploaie ca niște gloanțe apoase
pe capotele mașinilor
un măturător trage o jumică la măsea
și apoi își scuipă mulțumit în
ultimul tramvai 41 ce trece pe turda
cu ultimul insomniac ce s-a plictisit într-o
viață de huzur e lătrat de-o haită regală
de câini umflați cu pompa și castrați
ultimul tramvai 41
mi s-au tocit picioarele
până când au rămas doar două cioturi
mi-au ruginit pleoapele
de-mi pârâie ca bețele pe foc
mi-au fugit ca un roi de libelule
amantele fictive din
Femeie cu ochi triști
ascultă ce-ți spun!
Mă voi tăvăli ca un drac împielițat,
mă voi tăvăli până când voi deveni
un morman de praf și scame
dacă trupul tău gol
nu-mi va fi coala
pe care
Motto: Oh, tu
întrupai
cum nimeni n-a mai
întrupat
imortala...nu știu ce!
Între coapsele miasmei tale
tinerețea mi s-a scurs
Între coapsele privirilor tale abandonate
în
erau minutele paroxismului levitației prin abisuri
erau zile tăvălite prin flăcări glaciare
pe pământul revigorat de cruciada libelulelor
praful năștea un castel de sticlă
în care eu
Mai dă-ne nouă un suspin radioactiv
mai dă-ne mai dă-ne nouă
celor care ne târâm pe sub covoare de fulgere
în dresuri gelatinoase
împrăștiind locvacitatea tăcerii
Mai dă-ne nouă
ca să
o furibundă ploaie cade asupra frunții stâncii...
pe crăci atârnă perdele de ceață
printre care aleargă oi grase cu aștri
încâlciți în blăni...
moartea bea o cafea amară întinsă pe leneși
Și fug, și râd,
și țip, și plâng!
O, cum mă hăituiesc prin livada semafoarelor
canibalii androgini ai vidului
și mormolocii vântului.
Vor sa-mi devoreze celulele moarte ale
E la moda demagogul, șnapanul cu nimb de patriot,
E la moda cultul lingușelii,
E la moda regretul, bocetul după dejecții comuniste,
E la moda pensionarul antidemocrat,
E la moda cămașa
La o răscruce de gânduri,
unde ideile dorm cu burta la soare,
unde plozii timpului plâng în fusuri orare
pe sub podurile uitării,
există o pasăre a visurilor care-și sădește
ouăle
în
Mă scol dimineața
cu zgomotul loviturilor de ciocan in urechi,
se lucrează la cârpitul cerului
după ce câțiva aștri beți turtă
au picat din el.
Pe perna frânturi de vise îmi îngroapă
umbra
Tremu, tremur!
Cataclism prin cartierele defuncte ale sufletului meu
dupa condensarea ta-n chipul unei vedenii,
dezgolit si violat de temeri
simt cum scârțâie structura mea umană
leganat
Am vazut timpul cum zbiera
ars de flacarile cosmice
in crematoriul plictisului
iar noi doi palavrageam
pescuiți de discuții interesant de neinteresante
tolăniți
ghemuiți
peste viermii
Totul este o mare harababura de ganduri...
Dar imi voi spinteca scalpul cu un calcul matematic
ridicat la puteri incomprehensibile,
voi culege duhnind de atatea eresuri
teoremele
SL