Poezie
* * *
1 min lectură·
Mediu
o furibundă ploaie cade asupra frunții stâncii...
pe crăci atârnă perdele de ceață
printre care aleargă oi grase cu aștri
încâlciți în blăni...
moartea bea o cafea amară întinsă pe leneși bulgări
de pământ...
prin geamurile aburite ale vagonului
zgâriate de solzii oțelii ai vântului
privesc ciori ce ciugulesc grăunțe
de sub unghiile unui zeu...
un rupcigos bătrân
cu boarfe jegoase
o votcă
și-un mucegăit salam
înghesuite într-o sacoșă
scuipă visuri în cheaguri de sânge
pe podeaua ruginită...
scârțâie pleoape neunse de lacrimi...
îmi frec palmele pentru a-mi alunga frigul
pentru a-mi mai stoarce două trei picături de singurătate
din piele
dure precum genele de piatră
căzute de pe chipurile statuilor mânjite de dejecțiile
timpului...
văzduhul aruncă un fald de întuneric...
tulburătoare tulburare...
013074
0

- „moartea bea o cafea amară întinsă pe leneși bulgări / de pământ”
- „privesc ciori ce ciugulesc grăunțe / de sub unghiile unui zeu”
- pe bătrânul acela l-aș lua deoparte și l-aș întreba mai multe.
- „pleoape neunse de lacrimi”
- aș renunța la “din piele” (motive estetice)
- ce spui de câteva sugestii: „pe frunțile stâncilor”, „încâlciți în blănuri”, „ciori ciugulind”, „un răpciugos bătrân”, „falduri de întuneric”
- „zgâriate de solzii oțelii ai vântului” – aici am căutat un verb în loc de a zgâria, dar nu am găsit (motive de sunet)
- „genele de piatră” – mi-a părut întotdeauna rău că statuile antropomorfe nu pot avea gene. dar aflu aici că de fapt e posibil să aibă. mai ales cele vii.
stănescian final. („întâmplare întâmplătoare”.)