ultimul tramvai 41 ce trece pe turda

ultimul tramvai 41 ce trece pe turda cu ultimul insomniac ce s-a plictisit într-o viață de huzur e lătrat de-o haită regală de câini umflați cu pompa și castrați ultimul tramvai 41 mi-aduce o noapte albă cu iz dostoievskian o noapte insuportabil de albă în care stau cu gândurile închise în același vid crud unde se-adună( ca într-o arenă în care femei nude se luptă cu fiare sălbatice într-o groapă cu nămol) toate certitudinile unei vieți ca-n familia bundy robotizată până la ultimul detaliu al subzistenței știi de multe ori ajung la următoarea concluzie: nu pot lua pilula roșie sau albastră ca în matrix pot doar orbecăi prin ploaia hămesită din seara asta monologând polemizând cu mine însumi până când îmi va fi jenă de mine însumi ca de-o persoană care contează cu adevărat sau s-ascult huruitul demonic al frigiderului în timp ce aș mânca paginile femeii nisipurilor știi mă gândesc la tine cu țeasta proptită-n palme mi-ai spus că poți avea orice bărbat îți dorești că absolut nimeni nu-ți poate rezista da asta e adevărat dar eu îți spun că niciunul nu se va uita la tine mai lipsit de conținut și mai trist ca leneșul ce-ți scrie acum poemu\' ăsta nașparliu cu siguranță nimeni spune-mi tu nu-i așa că ai vrea să ies acum în stradă să-mi rup pielea de pe trup așa cum își sfâșie superman cămașa nu-i așa că ai vrea să țip numele tău în japoneză sau birmaneză sub cerul ăsta strepeziu nu-i așa că ai vrea să-mi alung complexele și să fiu un bărbat de succes îmbrăcat într-o platoșă de carduri bancare invitat la toate talk-showrile să iau micul dejun pe un iaht londonez cu toți intelectualii să fiu președintele unei țări falite nu-i așa că vrei să fiu un hombre poderosssssoooo să am pleată ca antonio banderas nu-i așa că vrei să-ți dau iluzia unei vieți 100% comprehensibilă nu-i așa spune-mi tu că nu-i așa