o furibundă ploaie cade asupra frunții stâncii...
pe crăci atârnă perdele de ceață
printre care aleargă oi grase cu aștri
încâlciți în blăni...
moartea bea o cafea amară întinsă pe leneși
La o răscruce de gânduri,
unde ideile dorm cu burta la soare,
unde plozii timpului plâng în fusuri orare
pe sub podurile uitării,
există o pasăre a visurilor care-și sădește
ouăle
în
Am vazut timpul cum zbiera
ars de flacarile cosmice
in crematoriul plictisului
iar noi doi palavrageam
pescuiți de discuții interesant de neinteresante
tolăniți
ghemuiți
peste viermii
Tremu, tremur!
Cataclism prin cartierele defuncte ale sufletului meu
dupa condensarea ta-n chipul unei vedenii,
dezgolit si violat de temeri
simt cum scârțâie structura mea umană
leganat
Câteodată-n serile purpurii, totu-n jur este
visare, și mă găsește visul nopții de vară
despuiat pe un cocor aiurind
cuvinte ce nu vor a fi auzite.
Totul stă de-și este-n mișcare și
Totul este o mare harababura de ganduri...
Dar imi voi spinteca scalpul cu un calcul matematic
ridicat la puteri incomprehensibile,
voi culege duhnind de atatea eresuri
teoremele
Mucegait pe sofa mea stau si ascult
concertul viselor iar el,condeiul,
imi este camarad la cupa de AMARACIUNE.
-Hai să ciocnim condeiule!si să uităm
de astă lume ce poartă al ipocrizei
E la moda demagogul, șnapanul cu nimb de patriot,
E la moda cultul lingușelii,
E la moda regretul, bocetul după dejecții comuniste,
E la moda pensionarul antidemocrat,
E la moda cămașa
Motto: Oh, tu
întrupai
cum nimeni n-a mai
întrupat
imortala...nu știu ce!
Între coapsele miasmei tale
tinerețea mi s-a scurs
Între coapsele privirilor tale abandonate
în
Tu sieu alergam in gradina Sodomei
pe copaci de ceara printre liane feroviare
trupul tau era șemineul de argilă in culori
vișinii pentru urna unor ghețari orbitali
mancau sudoarea bucilor din
Și fug, și râd,
și țip, și plâng!
O, cum mă hăituiesc prin livada semafoarelor
canibalii androgini ai vidului
și mormolocii vântului.
Vor sa-mi devoreze celulele moarte ale
puteți să mă înjunghiați
cu degetul acuzatorului
sau să mă puneți la stâlpul infamiei
și să mă chilăriți prin lapidare
cu roșii și ouă stricate
cu citate din clasici dar
nu cred în inspirație
Miraculos sistem
Natura mananca
Fluturate vraji
Pentru ascultatori
Dar trec lumea
Incantat insasi
De mari minciuni
Diferit sufoc
Iluzia studentilor
Artistic in elane
Altfel
Mă scol dimineața
cu zgomotul loviturilor de ciocan in urechi,
se lucrează la cârpitul cerului
după ce câțiva aștri beți turtă
au picat din el.
Pe perna frânturi de vise îmi îngroapă
umbra
ultimul tramvai 41 ce trece pe turda
cu ultimul insomniac ce s-a plictisit într-o
viață de huzur e lătrat de-o haită regală
de câini umflați cu pompa și castrați
ultimul tramvai 41
m-am lovit de umbra mea
plină de pete albe și purpurii sleită pe toți pereții
ca un orb ce se izbește de ușa liftului
sub tapet măruntaiele pereților palpitau
și un ghiorțăit macabru
un gând să-mi storc din minte
și venele de pe frunte vor exploda ca o grenadă
plină cu sânge vâscos
și totuși nu mai pot să mă mint la nesfârșit
băi ascultă la mine
nu ești băi om
nu
Mai dă-ne nouă un suspin radioactiv
mai dă-ne mai dă-ne nouă
celor care ne târâm pe sub covoare de fulgere
în dresuri gelatinoase
împrăștiind locvacitatea tăcerii
Mai dă-ne nouă
ca să
erau minutele paroxismului levitației prin abisuri
erau zile tăvălite prin flăcări glaciare
pe pământul revigorat de cruciada libelulelor
praful năștea un castel de sticlă
în care eu
A fost odat un birt anume,
unde viciulsi orgia păcat nu erau,
dar omul ce-i păsea-năuntru ieșea beat
de amor și descreierat.
Clinc, clinc! trosneau halbe transparente argintii
încărcate de
SL