un gand sa-mi storc din minte

un gând să-mi storc din minte și venele de pe frunte vor exploda ca o grenadă plină cu sânge vâscos și totuși nu mai pot să mă mint la nesfârșit băi ascultă la mine nu ești băi om nu ești poate ești altceva dar nu te mai iluziona simt că în ultimul timp prin venele astea diafane nu-mi curge sânge ci praf numai PRAF ca un coif de spartan îmi scot durerea de cap o dau de pereți o ameninț o înjur târâturo jegoaso târfo nenorocito o dau iarăși de toți pereții îi dau la geoale mușc din ea și o tai cu lama o scuip și o târăsc prin apartament și o dau de 1000 de ori de pereți o violez cu furie oarbă o bat în cuie și mă piș pe ea o incendiez și în scrumul ei ridic un castel de cărți lăcrimând melancolic