Frumoasa poveste a tânarului care avea o iubită la dezbenzinare povestită de un taximetrist care se privea în oglinda retrovizoare

Astăzi o să vă spun o poveste. O poveste care începe cu “bună dimineața”. La 30 de minute după miezul nopții, îngerul meu negru mă conduce la un taxi. Ne sărutăm, apoi mă urc în față. Mereu mă uit la taximetrist înainte să urc, să văd dacă îmi inspiră încredere. În special noaptea. Domnul din mașina dintâi mi-a părut, de data asta, demn de drumul până în cartierul Rovine. Un nene în vârstă, cărunt și bărbos, care sorbea dintr-o cafea în pahar de plastic. “Bună dimineața!”, zic eu dezinvoltă ca să-i arăt că sunt sigură pe mine și că nu mi-e teamă să mă sui în taxi de una singură în miez de noapte.Bărbatul se pune pe râs, o combinație de hohote de Moș Crăciun cu râsetul unui actor vechi în meserie. “Bună dimineața, da, se poate spune și așa.” Râde iar, eu zâmbesc pentru că îmi merg la inimă hohotele sale puțin răgușite, și-mi spune că-s îndrăgostită. “Și mai și zâmbești, deci e clar. Dar e frumos așa, e frumos”. Și începe iar să râdă, ca pentru el. “Apropo de iubire”, spune, “dacă vrei s-auzi o poveste”. Între două râsete, vădit amuzat de amintirea trezită, și cu acordul meu, începe: Eu am în jur de 60 de ani… să tot fie vreo 40 de atunci. Eram tânăr și iubeam și eu o fată, pe Neli. Ce o mai iubeam! Și pe timpul ăla, vezi tu, nu erau taxiuri așa, ca acum. Trebuia să fii cavaler, să conduci fata acasă. Ei bine, eu stăteam,la acea vreme, prin 1 Mai. Iar Neli… heheeehee, Neli!…. Neli locuia tocmai în Bariera, la dezbenzinare. Și de fiecare dată când o duceam acasă… la dus mai era cum mai era, dar la întoarcere, când trebuia să traversez tot orașul, vai și-amar! Uite-așa mi-am amintit, că v-am văzut pe voi. El te-a condus măcar până la taxi, alții dau un telefon, fac comanda, asta e! Ei, și pe-atunci… erau și găști de cartier, dacă te prindea noaptea pe drum o încurcai. Luai nițică bătaie. “Ce, bă, vii la noi să ne iei femeile?”Dar ce să-i faci, iubire mare! Și-ntr-o zi îmi zice Neli: duminică ne întâlnim! și am o surpriză mare pentru tine! Mare de tot! Să nu mă-ntrebi că nu-ți spun ce e. Așa că ne-am întâlnit duminică.Din vorbă-n vorbă, ne-am cam luat noi la harță. Ne-am încăierat. Eu, tânăr bățos, hehe (râde iar amuzat de propriile-i amintiri), zic: de azi gata, am terminat! Ea, la fel: și eu cu tine!Și de-atunci… nimic! Nu ne-am mai văzut ni-cio-da-tă. “…și surpriza?” întreb eu. “Stai că vine”, spune nea Gigi cu voioșie, zâmbindu-și sieși, aplecându-se, înțelept, către copilul naiv de-altădată. “Acum câteva luni, stam tot așa, în stație. Și într-o clipă zăresc o cucoană… se vedea că avea niște ani, dar femeie bine, frumoasă la anii ei. Se urcă în spate, bună ziua. Bună ziua, zic și eu. Și cum m-aude o văd că ridică ochii și se uită în oglindă. Și zice autoritar așa: eu te știu pe dumneata. Te cheamă Gigi. Și eu spun “așa mă cheamă, doamnă”. Stai! oprește motorul. Te cheamă Gigi Dincă! Eu, nedumerit. Heheee. “Da, doamnă, dar de unde știi dumneata?” Și deodată o văd pe femeie cum coboară și urcă în față lângă mine. Și dă-i pupături, dă-i îmbrățișări, de nu știam ce să mai fac. Gigi, cum, Gigi, tu știi cine-s eu? tu, care m-ai iubit atâta? Zic.. “nu știu, doamnă….” și pe cuvânt că nu știam ce se petrece. Și-atunci spune: sunt Neli. Eram pe punctul să o-ntreb care Neli când continuă: Neli, de la dezbenzinare!!Eeei, și-atunci! “Nu se poate să fii tu!” M-am uitat lung la ea. Să fiu al naibii! A început să imi spună că trebuie să mă ducă la ea acasă, la bărbat, copii și nepoți, să mă cunoască, să-i văd, că au tot auzit-o vorbind de mine în anii ăștia. Și-apoi zice “auzi, Gigi, dar atunci când ne-am certat noi doi… a fost o copilărie, știi bine. Recunoaște că tu nu m-ai mai căutat din cauza distanței. Þi-era urât că stăteam departe.” Și nea Gigi începe iar să râdă răgușit, cu râsul lui de actor. “Mă, Neli, acuma… să fiu sincer, că-s și io om bătrân și mi-e rușine. Așa e! Da’ prea departe stăteai…!” Și râde. Și râd și eu, gândindu-mă dacă e, oare, numai amuzamentul unui om bătrân în hohotele acelea simpatice ale lui nea Gigi, sau dacă bărbatul acela cărunt și bărbos își amestecă amarul unui regret într-un haz de necaz la care sunt privilegiatul invitat al nopții. “….și surpriza?” “Am întrebat-o! Neli, că tot am ajuns aici, acum îmi spui și mie… care era supriza aia mare?” Bă, prostule, zice ea, …în ziua aia eram singură acasă și voiam să te chem la mine și să mă culc cu tine “Nici acum nu-i târziu”, i-am zis. Iar ea m-a făcut măgar. Și nea Gigi râde iar. “Vezi, fata mea? așa se-ncheie o poveste de iubire.” Iar eu zâmbesc: dacă v-aș spune că eu stau aici, în Rovine, și el tocmai la Casa cu Cocoși… Nea Gigi își dă o palmă peste frunte și concluzionează: “bine că există taxiurile! altfel vezi unde ajungeați!”