uneori aerul se transformă în sticlă
uneori aerul se transformă în sticlă și atunci aripile se lovesc de un geam crescut din pielea zborului. gurile păsărilor se sfarmă odată cu tot adevărul care locuia în ele. aerul se
melancolicii
din ochii lor țâșnesc ape în care înoată meduze molcome, pe chipul lor curg umbre, se preling de pe frunte până la tălpi în ritmul melcilor care ies după ploaie, de pe colțul buzelor care inversează
Frumoasa poveste a tânarului care avea o iubită la dezbenzinare povestită de un taximetrist care se privea în oglinda retrovizoare
Astăzi o să vă spun o poveste. O poveste care începe cu “bună dimineața”. La 30 de minute după miezul nopții, îngerul meu negru mă conduce la un taxi. Ne sărutăm, apoi mă urc în față. Mereu mă uit
bătrânul cu fedora albă
În autobuz s-a așezat lângă un bărbat cu o pălărie fedora albă. Bătrânii au mereu pălării fedora. Sau, în orice caz, o bască. Un chipiu. S-a uitat în jur. În fața ușii aștepta să coboare un bătrân cu
ea doarme fara vise
„Cuvintele tale înfipte adânc între coastele visului meu” (nu a sunat ceasul astăzi) Îi simțeam mâinile trăgând urlând încruntându-se încerca să mă arunce de pe linie în cerc ea, marele
Fata cu zbor mort in palme
Privea pasărea, Zborul scurs din aripi - cerul scurs din pene - ochii nemaifiind În palme ținea răceală de neființă făcută grămăjoară Dintr-un „odată-zboară” dintr-un trecut „o să moară” Și
Piano Man
Azi... Am auzit de Piano Man - un John Doe în costum ud cu etichete tăiate. Tace și i se dă un creion să facă altar din cuvinte... (Iar din mâinile lui mi-au zis că s-a născut pian)
