E duminică
și dimineața e răcoroasă
iar norii gri
albi și negri
ca niște pilote umflate plutesc într-o mare de aer
țin soarele captiv
și oarecum seamănă cu altă zi în
Într-un periplu, dacă vreți,
Din ziua marți, a săptămânii,
Într-o grădină cu puieți
Văzut-am roata mare-a stânii.
Ce mai minune, chiar mi-am spus.
O mare roată de
Trăim din respirații imperfecte
murim din lipsa lor
iar aerul îl căutăm
cu ochii închiși și mintea hai-hui
fugind.
Râsul nu ne definește
șampanii de ar curge
Printre gropi, din praf ieșind,
Amorțiți de mers agale,
Doi pantofi, cam rupți, cerșind
Drum mai bun, pavat cu dale,
Cugetă: ”nu am fi fost
Nici în vise-atât de jalnici,
Târzia noapte, printre vise care
Târziu, mi-apar în patul cel de noapte,
Transmite-ncet dar sigur, calde șoapte
Trăirii mele-ascunse-ntr-o mirare.
Lumina-n casă intră
Tot umblu singură printre străini,
Ascult cum pașii-mi târșâind, șoptesc
Ceva ce sună-n grai neomenesc,
Asemeni unor muze prin grădini.
Am înțeles, din joac-acestui mers,
Ape, crengi, șuvoaie, frunze,
Toate-ncap în șanțul care
Străjuiește cu mirare
Curbele de drum, confuze.
Firicele unduite
De un vânt înțepător,
Aiurit, înșelător,
De
SH