Sorina Hăloiu

Ochii obosiți abia mai văd. concluziile fine dor. nu demult ai înțeles că știi ce vrei acum nu mai ascult doar plâng

Cândva locuiam într-o mansardă aveam un câine pe numele lui, Boby, eu eram un ghemotoc ce legăna alt ghem. Camera era mică soba era mare și neagră, mi se părea o locomotivă

Frig - vânticel de primăvară. Nori - ploaie măruntă, iradiată. Foarfecă - instrument neascuțit, inutil. Lacrimă - de frig și nasul îmi curge... Degete -

Un veșnic alb, ca de poveste Stă mărturie în brumar, Că primăvară nu mai este, Nici vară nu-i în calendar. Un aer rece plin de brumă Învăluie prin dimineți,

Simt că va veni ceva, De care am reală nevoie; Simt că va veni curând, Va veni, va veni de voie. Simt. Se apropie de mine

Astăzi, ai uitat să îmi semnezi în inima clonată iar ieri nu mi-ai zâmbit plăcut pentru plăcintă... În spațiul piramidal, în pagini de cuvinte evoluate suntem fericiți,

Pășesc neîncrezătoare pe șosea cu pași incompleți, parcă pe jumătăți deși privirea ajunsă departe, așezată pe culmi așteaptă, așteaptă, iscodind de jur-împrejur și

Ai trupul cald. afară mormane de zăpadă temperaturi scăzute sau viscol prelungit formează altă lume în care albaștrii ochi ai cerului inocent lucesc. numele ce-l port

Ploua destul de mărunt și rece, iar pașii noștri călcau pe drumul domol, ce avea să sfârșească într- un început frumos. Îmi place cumplit cum sărută gura ta. Căldura din mine se face

O avere ce nu-ți cere mult. Responsabilă

Te rog mai hai pe lângă mine, Adu-ți aminte, nu de noi, Ci despre-acel faimos de bine Din sufletele calde, moi. De strângerile minunate, De inima ce tresărea, De brațele

Doar calul trăgând Și râsete-n căruță - Mirosul de fân.

Te-ai gândit la ceva anume? Ai sperat că te pot înțelege fără să-mi clipești în minte, neștiind că încă nu am al șaselea simț?... Dar dacă vrei să ne

Într-un colț îl caut pe ș în altul numele meu nu mai știu cine sunt trec strada fără să văd semnele stop, interzis la stânga, întoarce! întoarce...începutul este eroare de percepție în ce

Precum spunea Sofi, O nepoțică dragă, Noi vrem să fim copii Dar lucrul, nu-i de șagă. Când spun acuma, noi, Și mă refer la mine, La tine și...la voi, Că

Puterea de-a privi-napoi, Ne-ar aminti mereu de voi. O facem triști fiind, spunând: \"Nu vom uita nimic, nicând\". O lacrimă udând o floare, Va

Crenguța albă încărcată De promoroacă născocită, Se scutură și ca o șoaptă, De vânturi reci rostită, Aud un sunet în frunziș. Grăbită-ntorc privirea, Și-observ

Suntem îndreptățiți, Când fugim, de frică. Privim nedumeriți Cum se-nfiripă. Un prelung vâjâit, Picioare tremurânde.

Privirile lor, ațintite spre mine? Mă-nșel. Nu la mine privesc. În spatele meu, o fetișcană vine... Mai rar, mi-a fost dat să tușesc. Și astfel,

- O jumătate! Imi ești doar frate! - Un tot întreg! Altfel nu leg nici rămășagul, De tot dragul! - Zgârcit mai ești! - Poate

Mi-am ascuns fața in palme. Imagini tulburătoare la televizor. Priveam printre degetele răsfirate, de ca și cum, spaima îmi intra sub piele. Mă-nfior. Câinele, da,

Ca atunci, când eram tânără, nu pot fi. Tu faci diferența iar eu interacționez cu tine nervos. Ce mult timp a trecut prin urechile mele, prin rădăcinile mele

Nu sunt eu. Ascult doar cuvintele voastre, din care fac poezia aceasta, care umbrește o zi oarecare... Eu nu m-aș supăra peste măsură, pentru că sunt

A fost demult o fabrică de pâine în curtea lungă și lată de întorceau în ea mașini ce miroseau și ele a pâine caldă. Avea multe rampe. ne urcam stând la ușile