Poezie
Murise Boby...
1 min lectură·
Mediu
Cândva locuiam într-o mansardă
aveam un câine pe numele lui, Boby,
eu eram un ghemotoc ce legăna alt ghem.
Camera era mică
soba era mare și neagră,
mi se părea o locomotivă zgomotoasă
pe care mama ne făcea de mâncare
singura care dădea căldură
în camera aceea
cu patul prea mic,
cu masa prea înaltă,
cu scânduri vechi care scârțâiau
mirosind a șoareci.
Scările erau înguste și vechi,
tot așa miroseau și scârțâiau.
Ș-apare mama plângând,
cu câinele în brațe
iar lacrimile ei le chemau pe ale mele.
Priveam spre ea, neputincioasă:
murise Boby.
021.912
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorina Hăloiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorina Hăloiu. “Murise Boby....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorina-haloiu/poezie/13983833/murise-bobyComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SHși încurajare, Ileana. Am încercat și altfel de exprimare poetică. Mă bucur că cel puțin ideea poeziei te-a emoționat. Ce să fac și eu...cum să mă mai exprim?!Sorina.
0
coboara-ti tristetea pe scarile vechi
si-l vei descoperi acolo
- o vesnica umbra
pazindu-ti lacrimile
am citit cu emotie,
Ileana