Sorina Hăloiu

Căpșuni prea coapte în curtea vecinului - pofta pusă-n cui.

Atât de mult te-am visat, Atât am mers, atât am vorbit, Atât de tare umbra ți-am iubit, Încât, nimic nu mi-a rămas din tine. Eu, voi rămâne-o umbră printre umbre, De-o sută

O urare mare, de Florii, De la fata cu căldura - Astăzi, a-nflorit natura, La Mulți Ani, întregii Românii!

Fotografia - ce păcat că oglinda trăiește-n prezent.

grădina râzând - vaza doldora cu flori tăiate cu grijă.

O zi, în care toți îți spun Că ești frumos sau că ești bun, Te simți un rege, într-o zi... Iar eu vă-ntreb, ce poate fi?

În orașul unde fiica-mi locuiește, Sunt multe de văzut. Clădiri, grădini, Iar noaptea, un Bing-bang strălucește În galben, verde-pal, efecte de lumini. Pe apa

Atâta ploaie - florile mele toate cu plecăciune.

De la distanță aruncam Bănuți de cinci și zece Iar de intrau, eu câștigam O înghețată rece...

Este un joc pentru copii, Cu fața la perete. Toți l-am jucat și tu îl știi, În grup, băieți și fete...

Fotografia - timpul propune apel și fug din rânduri.

Nisipul cernut - nori de praf purtați de vânt albesc fețele.

Șase vaci păscând - pe pajiște, doar ele și ploaia rece.

În blana lui Sam toți scaieții-s adunați - purece sărind.

Rană sângerând - zăpada se-nroșește spre rușinea mea.

În fiorii trăirilor ne naștem surzi. Amânăm înțelegerea, amânăm încordarea, punând punct. Desigur, nu fără motiv. ”Și de la capăt”, se spune,

Peștele pe mal - a obosit în cârlig și nu se zbate.

La el mă uit și el la mine, În ”ochi” ne cam privim, Când el ”clipește”, știm bine, Ne face să...zâmbim.

Noroi sub unghii - inelul pus pe deget tare lucește.

Vine căscatul - sunt tare de ureche pe timpul zilei.

Degete negre, mâini aspre și crăpate - schmirgelul Eco.

Durere de cap - niciun gând nu are loc prin ușa casei.

De frica nopții - chei răsucite-n ială și lanțuri pe uși.

Mai sunt încă nori soare răsare ițit - guguștiuc cântând.