Sorin Teodoriu

Ne uitasem așa, îmbrățișați, era cald în camera aceea de hotel, ea adormise iar eu eram doar liniștit, senzație de pierdere de sine dacă știi ce vreau să spun, de înalt. Apoi a încolțit de nicăieri

În oraș ziua începe întotdeauna brusc. Cerul își schimbă deodată culoarea în timp ce străzile, clădirile, piațetele rămân neașteptat de negre, pustii, răcoarea umedă urcă timidă din pietrele cenușii

Canicula verii 2007. Un an atât de așteptat pentru unii, superstție: însumarea cifrelor dau nouă, număr impar, cu noroc, alții spun că se termină în șapte, semnul sfânt, duminică, odihnă,

Întunericul dinaintea dimineții mă apasă ca-ntotdeauna, nimic deosebit, de fiecare dată aștept ceva nou, neprevăzut, nedefinit, o surpriză bună sau rea. Și uite cum ies din oraș, aceeași aglomerație

- Mirule, că tot ai terminat tu facultatea de fizică a pământului și ai fost deja angajat în satul ăla... cum îi zice? - Bălești. - Așa, în Bălești. Că ai un contract de muncă pe durată nedeterminată

- Bună dimineața, agent Ion Popescu, actele dvs. vă rog. - Cobor din mașină? - Nu, prezentați-mi doar actele. - Știu de ce m-ai oprit. - Bănuiesc... - Ești nou prin centru, nu? - Mâine

- În casa asta nu crește nici măcar o floare! Sunt vorbele care le aud în fiecare anotimp, dar mai ales toamna și iarna când totul este gri, negru și rareori alb, în momentele grave de

Botoșani, primul oraș complet integrat în UE, primul euro-oraș al României. Și cum eu nu am văzut până la vârsta asta astfel de loc europenizat 100%, nevastă-mea nici atât, ne urcăm imediat în

- Frusino, mă sinucid! - Nu vorbi, dragă, prostii! Ce s-a întâmplat? - Nu..., nu are niciun rost! Sunt hotărâtă! - Jenica, sunt sau nu sunt sora ta mai mare? - Ești... - Te-am sau nu

În toamna asta m-am îndrăgostit! De vină or fi fost defrișările masive, inversarea polilor sau abajurul verde din scara blocului…, pentru că vezi tu, în loc să mă îndrăgostesc ca tot omul primăvara,

Astăzi îl înmormântează! Tot astăzi voi trece peste pornirea de a fugi de astfel de evenimente, astăzi mă voi îmbrăca în costumul cel nou, în cămașa albastră cu dungi fine și albe voi purta singura

- Mnește puiu’... - Ce-ai zis, Mișule? - Cum? - Ai vorbit în somn! - Mda... Noapte bună. * * * - Auzi, Mișule? - Ce vrei? - De ce-ai spus puiu’? - Visam dragă... - Pe

- Tu ești ăla care scrie? - Pardon!? Întrebarea îmi era adresată duminică la ora opt dimineața, la ușa apartamentului meu. Eu - în pijama și cu ochii împăienjeniți de somn, el - într-un palton

- Jenica, mi-e rău! - Ce ai, Nicule? Ești bolnav? - Se vede cu ochiul liber? - Ba nu arăți deloc, dar tu ai spus. - Asta mi-e firea, sunt panicos. Am febră... - Cât ai, Nicule? - Nu

- Ghiță? - Hm? - Ghiță, ia spune mie ceva. - Mdea. - Dar fi sincer! - Mda. - La ce te gândești tu acum? - La nimic. - Ghiță! - Da. - De câte ori ți-am cerut eu ceva? - Oho! -

- Ce vânt e afară…, ce frig... Iar eu sunt singură în toată casa. Of, Gheorghiță! Mă omori cu delegațiile tale… Frusina se strânge mai bine în păturile de lână. Lampa îi luminează discret un

- Dumitrache, de câte ori să-ți spun să nu te mai joci așa? - Cum, tati? - Nu mai fura bricheta din bucătărie și nu mai aprinde foi de hârtie că poate ia foc locuința! - Mă joc doar în

- Mirică? - Ce-i, dragă? - Mirică, mâine e ziua de naștere a soră-mei și mai este și ziua lor de nume că-i cheamă Florescu de la flori..., Florii... - Știu, Ileana. Toată ziua m-am gândit. - Trebuie

Notă autor: În acest text autorul și-a rezervat dreptul de-a inventa evenimente, amintiri și stări sufletești. Reală este doar muzica Mariei Gheorghiu, Cassandra, cd-ul Floare de Vârtej, concertul

- Ãsta e numărul meu de telefon, să știi unde mă găsești dacă din întâmplare... - Cu alte cuvinte, \'just in case\'? - Da, \'just in case\'…, repet și sunt în aparență indiferent, știu, aceste

Să-ți spun cum a fost. Îmi răsună în minte acele cuvintele neînțelese atunci, în vremea când încă nu eram: ’Ai uitat sarea, bărbate..., o să iasă băiatul nesărat!’ Mai târziu am știut, erau

Toamnă. Privesc prin fereastră, urmăresc frunzele gonite de vânt, ploaia, stejarii scheletici, lucioși strălucesc negru într-o lume difuză de răsărit ori apus. N-am idee cât este ora, dacă ar trebui

Iubim bărbații pentru că ne țin companie, sunt loiali, drăgălași și ciclic ne oferă afecțiune. Ei trebuie însă adaptați cerințelor. Vom analiza împreună care sunt cele mai eficiente metode de