Sorin Teodoriu

Călin a plecat din hotel dimineață, la cinci și zece. Nu că s-ar fi grăbit undeva, ci din pricina unui motan în călduri, care se aciuise sub balconul lui și scotea niște strigăte înfiorătoare. Călin

Vara asta nu voi merge la mare. N-o voi vedea, nu-i voi atinge apa cu degetele, nu voi trage în piept aerul sărat al nopții. În vara asta nu mă voi plimba pe plajă cu picioarele goale, nu voi simți

O vreme nu am fost singur. S-a întâmplat într-o amiază, pe când coboram Jepii Mici... știi, mai demult îi urcam și îi coboram aproape în fiecare săptămână, după aceea drumurile s-au rărit, nu mai

E ceva vreme de când încerc să deschid ușa, apăs pe clanță, împing-trag, o simt cum se opune, înțepenește, se zbate lemnul în spațiul îngust cât îi permite mișcarea, ușa rămâne în continuare închisă,

- Visul este o simplă oportunitate la îndemâna oricărei ființe dotate cu conștiință, oportunitatea autocunoașterii, dacă vrei. Prin vise sufletul caută să mențină integralitatea ființei pe calea

Suntem în anul 2010, anul crizelor financiare, economice, sociale, anul în care trendul european dictează ca fiecare țară și fiecare firmă cu prestigiu (sau fără prestigiu) să-și concedieze

Accelerația mașinii și instictele șoferești mă duc până dincolo de Săftica. Opresc undeva lângă pădure și pornesc mai departe pe jos, fără vreun țel anume, fără intenții precise. Las în urmă șoseaua,

Marcel și Mioara erau împreună de șase ani și căsătoriți, de cinci. În familia lor domnea pacea, bunăstarea și încrederea reciprocă. Ea nu avea ochi pentru alți bărbați, iar el nu avea ochi pentru

Dimineață, înainte ca ceasul să-și facă datoria, a sunat telefonul. De patru ori prelung și sinistru până să înțeleagă Costel ce se întâmplă și mai ales de unde. - Alo, Costică? - Mda,

Dimineață au pornit cu toții de la pensiunea Daniela spre Costești Deal și, de acolo, direct pe cărarea îngustă ce duce la cetatea Blidaru: semn bandă albastră. Cât a fost de abruptă prima pantă,

Făt Bălai studia harta cu cetăți și stabilea itinerarii pentru zilele următoare. Citea cu voce tare ca să audă și Ileana Epursimova care nu mai isprăvea în baie. - Uite-i jos! strigă deodată

De atâta muncă, Făt Bălai a obosit și a devenit astenic. Dormea puțin, cam două ore pe noapte, era agitat, nervos și nu se mai putea concentra. Ileana Epursimova, adică nevastă-sa, era disperată,

Momente de emoție duse la limita lacrimei am trăit la recitalul TATIANEI STEPA, care a reușit să înduplece cerul prin cântecul ei și să îndepărteze norii furtunii care planase până atunci,

Dragă Inuța De când m-am mutat la oraș, află că sunt bine și am intrat într-un continuu proces de suprimare a efectelor excitației, fără ajutorul inhibatorilor nocturni. Așa a spus Alisa și a

Distanța... probabil distanța ne-a înstrăinat atât de mult. Ne-a dus într-un loc unde discuțiile au înghețat, ori s-au mutat în email-uri, telefoane, scrisori... Acum, când stăm față-n față suntem

- Bună ziua, domnule administrator de scară. - Bună ziua, domnișoară... numele, vă rog? - Începe cu Arabela. - Și se termină cu...? - Nu spun! - Ah, vă plac șaradele? - Din principiu,

Întotdeauna jumătate din noi încearcă să privească spre înăuntru, întotdeauna dorești să afli mai mult atunci când ți se arată puțin. E normal, curiozitatea este proprie omului și e bine că se

Personaje: - Creatorul - Îngerul - El - Ea În sală, în diferite locuri, câteva persoane care șoptesc uneori diferite fraze: uită! sau de ce-ai venit? etc… Spectatorii pot deveni

Din nou au început cuvintele să mă piseze. O vreme secaseră și era liniște. Liniștea aceea copleșitoare pe care o știi prea bine... Vezi tu, deșertul are avantajele lui, iar monotonia este o și ea

Azi se împlinește luna de când doamna Luxița strânge bănuț lângă bănuț ca să-și poată cumpăra un sacou de firmă. Din acela cu eticheta răsfrântă peste buzunarul de la piept, să vadă și colegele cu

Se însera când am pășit pe nisipul de dincolo. Locul părea departe de mare, departe și de pământ, știam că ele există, aveam certitudinea lor dar din locul unde mă aflam nu puteam să le disting...

...și uite cum se face că este din nou dimineață, urc muntele de ceva vreme, nu mă grăbesc, nu obosesc. Am ajuns la un versant, îl ocolesc urmând drumul forestier, intru ca-ntr-un refugiu, într-o

Personaje: Ea și El. Acțiunea se petrece în pat, lângă ei, un televizor luminează apatic. Ea: - Nu! E clar, nu mai am nicio nădejde... Așa vei rămâne toată viața: un URS! El somnoros: - Te

Toți ne văităm: că salariile-s mici, că produsele sunt scumpe, chiar și cele de strictă necesitate, ne revoltăm, ne plângem, ne certăm... Dacă înainte de 1989 cu o sută de lei te însurai, azi cu