Domnișoara Curivoianu și agentul

- Bună dimineața, agent Ion Popescu, actele dvs. vă rog. - Cobor din mașină? - Nu, prezentați-mi doar actele. - Știu de ce m-ai oprit. - Bănuiesc... - Ești nou prin centru, nu? - Mâine împlinesc trei luni..., dar cum v-ați dat seama? - Ehe! Iar acum o faci pentru prima oară. - Nici chiar așa... - Mă rog, atunci astăzi e prima oară. - În dimineața asta, da, recunosc. - Te-am ghicit! Se vede cu ochiul liber că-n spatele uniformei stă un timid, un provincial... - Doamnă, vă rog! - Domnișoară! Nu te supăra că-ți zic așa, și eu am fost la fel. - Serios? - Serios, acum m-am schimbat... Notează datele mele personale: Aurica Curivoianu, zodie Taur, născută între București și Suceava, într-o localitate simplă dar cu asfalt, în prezent șefă, necăsătorită din principiu și stau cu un papagal din Galați. - Cum așa? - L-am agățat în bar. Știi, sunt ciclică! - E normal... - O dată la doi ani, mă apucă amocul, dorul de ducă, haihuiul din mine se răscolește și atunci schimb tot: garderobă, pantofi, dresuri, lenjerie, mașină, casă, prieten... Ai studii superioare? - Păi dacă aveam, mai stăteam eu în mijlocul străzii... - Să-ți spun un secret: nu suport bărbații cu facultate și chelie. Sunt mondenă, și conduc la tango! - Asta nu-i bine... - Stai calm, că nu se vede! În plus nu-s posesivă cu o condiție: să fie reciprocitate! - În căsătorie mi se pare corect! - Cine a vorbit, dom’le, de căsătorie? Logodnă maxim! Asta mi se trage de la cura de slăbire de acum trei ani..., la mine totul e ciclic... - Am înțeles, o dată la doi ani. - Vezi tu cum arăt acum? Stai să cobor din mașină, uite! Hai, pune mâna, simți mușchi adevărați, de felină? - Arătați bine..., câți ani spuneați că aveți? - Nu, n-am spus! Acum o mie și ceva de zile eram de două ori și jumătate mai mare. Cât o vacă! - Nu se observă..., aveți o siluetă de invidiat, doar părul arată..., mă iertați, seamănă cu o salată creață. La noi, la țară doar din asta cultivăm... - Ehe! De la dentist mi se trage! Idiotul ăsta mă pune în fiecare dimineață să-mi întind părul, pentru că vezi tu, ai de-a face cu o creață autentică, integrală! - Păi, ce are dentistul cu părul? - Și nici măcar nu-i dentist! E tehnician dentar, că ia fost lene să meargă la facultate. Face din alea..., cum le zice? proteze și coronițe. - Tot nu înțeleg. - Ce nu înțelegi, dom’le? Asta lucrează el, proteze și coronițe! - Și cum își permite să vă..., să decidă în locul dvs? - Pentru că el e papagalul din Galați, ăla de care-ți spuneau. Are personalitate, e gelos, viril și suficient de fraier ca să-l joc pe degete. Azi de exemplu, pentru că-i opt martie, i-am spus că sigur rămân! - Și mie îmi plac ăia micii... - Ce tot zici acolo? I-am zis că sigur rămân peste program, să reconciliez niște situații. Dar de fapt merg cu Manuela la discotecă... - Care Manuela? - Aia din Brăila, dar degeaba întrebi. Kaput! S-a măritat anul trecut. - Sincer, mie nu-mi plac astea care-și pun, una-două, pirostriile. - Stai să vezi, și-a pus și termopane, ușa metalică, faianță din Spania... - Mamă! A costat-o un sac de bani. - Nu pe ea, dragă, pe fraier! Că-i bucureștean. - Așa mai merge. - E la modă corceala, mai ales cu moldovence. Știi cum se face? Îți trăiești, bine-mersi, tinerețea acasă, în Moldova natală și când apare primul rid, devii cuminte, uiți accentul și postezi în victimă. - Ce victimă? - Adică inventezi o poveste ca la Din dragoste..., că unul a profitat de inocența ta când treceai într-a patra..., chestii din astea. Dar trebuie să recunoaștem că și bucureștenii au nevoie de modovence! Dacă nu se corcesc, se tâmpesc... Ascultă la mine, fără moldovence ăștia s-ar combina doar între ei, cum făceau regii Franței pe vremuri și-ar degrada specia umană. - Aveți dreptate... - Dragă, s-a făcut târziu! Trebuie să ajung până-n prânz la serviciu, că-mi pleacă subalternii în pauza de masă... - Așa târziu începeți lucrul? - Păi dacă sunt șefă! Apropo, știi de când stau eu cu gălățeanu’ ăsta? Sâmbătă fac doi ani! - Vă vine ciclul! - Exact! Și mă gândeam să-i las lui casa ca să-mi trag o vilișoara în Primăverii..., Audi ăsta e ca vândut, garderoba am schimbat-o..., mai trebuie doar să găsesc un fraier... Apropo, ești căsătorit? - Domnișoară, m-am născut în Bacău și tot acolo am terminat și liceul... Cum să fi ajuns agent de circulație în buricul târgului, dacă nu prin căsătorie. Sunt însurat cu o bucureșteancă blondă, un socru politician, o soacră casnică și-o garsonieră în Dristor! - Nu-i bună familia asta, se vede că-și mănâncă de sub unghii... Dar te rezolv eu! Imediat vorbesc cu un avocat bun și-o lași în fundul gol! Uite cartea mea de vizită, sună-mă între unu și opt, în fiecare seară lucrătoare. - Vă mulțumesc... - Îmi dai? - Ce? - Flori! - Ce flori? - Păi, e opt martie... N-ai flori? - N-am. - Atunci de ce m-ai oprit? - Pentru c-ați trecut pe roșu. Agent Ion Popescu, actele dvs. vă rog...