Sorin Teodoriu

Chiar ma gandeam cand o sa apara stapana \'iederii\'. Eram convins ca o sa-ti lasi un gand la florile-sperante.
Multumesc de gand.
st

Maria, daca nu sunt student, nu sunt francofon (cu toate ca unii zic ca sunt din principiu), nu stiu franceza si nici nu scriu poezii, pot participa la concurs?
sache

Dar de ce numai texte inregistrate la personale? Sunt convins ca poti scrie proza buna. Am citit tot ce-ai scris, din toate acesta imi pare cel mai bun. E cursiv si estetic. De aceea te intreb: de ce nu proza?
La recitire,
st

Odata, de mult, am fost si eu balada. Cineva asa a inteles sensul normal al vietii. Tu spui aici as vrea... sa fiu balada fara vers Stiu si eu, daca n-ar fi metaforele astea din poezii ti-as sugera atentie mare la dorinte ca s-ar putea indeplini.
Mi-a placut,
st

Cand vremea se inconjoara cu nori si suspine, e bine sa sezi binisor in barlogul tau pana trece furtuna. Daca iesi la timpul necuvenit s-ar putea ca un fulger, un copac doborat de vant, o grindina mai de soi sa te loveasca si-ar fi pacat. Se spune ca omul invata in cinci ani sa vorbeasca si in cincizeci sa taca... Stiu si eu, poate cine a zis asta a avut ceva in cap. Trufia de multe ori te pierde.

Optimismul apare in finalul poeziei, ca o batalie castigata. Un text-mesaj viguros, precum primavara timpurie de-afara.
Imi place.
st

Mo, Marie, mo! Si eu... hic! m-am oprit o tira sa... hic! alimentez cimpoiul cu... hic! ceva lichid autohton. Parerea mea... Hic!
Multumesc pentru ca ai identificat noua mea aliura :)
st

Mihai, uneori cadem prada gandurilor mai putin vesele. Tuturor ni se intampla asta, si optimistilor si pesimistilor. Tristetea textului e doar transpunerea neputintei de-a schimba ceva, de-a face in viata ceea ce ne place. E poate un strigat impotriva regulilor impuse si tu stii deja, omul striga intotdeauna dupa ce-i lipseste...

Hai, ca sa ne-mpacam, te invit sa citesti o intamplare adevarata din viata zburatoarelor care au salvat... Costestiul.
La recitire,
st

Ca tot am promis un text sobru aproape filozofic... Stiti voi, acum cateva saptamani am fost la un botez, am vazut copilul, asa pur cum sunt toti copiii, toti sareau pe el, il mangaiau, ii vorbeau, il trageau de maini, de picioare, de nas. Copilul care tocmai pornea in viata cu tot buchetul proaspat, plin de sperante, de omenie. Ce va fi cu el peste zece ani? Dar peste douazeci de ani? Va mai fi el atat de pur? Sigur ca nu. Intervin modificari exterioare, principiile lui se usuca, se contopesc cu ale parintilor, bunicilor, colegilor, prietenilor. Copilul care creste va sti sa se pieptene, sa se imbrace, sa manance, dar va uita zestrea nativa cu care s-a nascut. Pe ea o pierde odata cu varsta.

Da, Cami poate fi Un text trist, care nu ofera cititorului nici o sansa de scapare, fara alternative, de evadare din bratele ganditoare ale autorului, ca un labirint.

Sonja este doar o constatare, atat. Putin trista, pesimista, dar e o constatare, din nefericire, reala.

Alin, ma bucura revenirea ta. Sa nu te pierzi, Aline, ar fi pacat. Sa ramai mereu in carti. Si asa zici, ca par poet?

Multumesc, Florin. Sa stii, eu am incercat si poezia, dar a iesit asa de ciudata incat mi-a fost rusine s-o pastrez. Nu, nu-s poet, nici altceva. Ma distrez si eu.

Bursucel, sigur o sa fie bine. La cate contre mi-ai pus, lasa ca vezi tu la vara, cand te vom vizita. Si pe tine si pe Geta. Atunci sa vezi.

Mesteacan m-a intristat imposibilitatea omului de-a ramane Om. De-a avea propriile idei, principii, personalitate. Asta m-a durut - nu-i drept asa.

Nicoleta ai prins ideea. Pai nu ziceai tu ca poanta trebuie pastrata la sfarsit? Uite, nici la sceneta, nici la eseul asta poanta nu-i ascunsa, e la vedere. Totusi aici n-ai mai facut aceeasi observatie. Text despre masti... Banuiesc eu ce vrei sa spui, dar nu cred. Ma feresc de melancolia prelungita, chiar daca face bine la ten. Nu, probabil o sa scriu despre gaste. Da, un subiect care ma fascineaza.

Multumesc tuturor.
st

Da, un text ce ar putea fi continuat. Trebuie doar un pic periat, cum zice Virgil, in rest este intr-adevar fascinant. Povestea curge frumos, te duce si te aduce intr-un tinut frumos, din Ardeal, apoi te trezeste brusc cu aparitia tiganilor, vanzarea minorelor, problemele cotidiene, sedintele de partid... Cred ca ar merge povestit si la persoana a I-a, ca o amintire din anul 1978.

Imi place povestirea ta. In locul tau, as mai aranja-o putin si-as reposta o schita de toata frumusetea.

La recitire,
st

Mai apropape de moarte, mai aproape de tine, Doamne!

Exista un mit, moartea venind intruchipata in fecioara imbracata in alb, ce te saruta cu fata la apus. Apusul meu, al tau, al oricui.

In urmatoarea strofa descrii vesnica lupta intre bine si rau, intre intuneric si lumina, intre umbre si stralucire, ajungi la batalia zilnica purtata intre pamant si apa. Poate ca e lupta de dominare intre un nativ al apei cu un nativ de pamant (dar nu vreau sa merg atat de departe).

Declaratia de dragoste e subliniata frumos in versurile mă opun pe mine mie sau ție - te iubesc atât.

Tarziu, la sfarsit de viata, aduni firimiturile, amintiri si pareri de rau sau momentele de veselie, zestrea purtata de fiecare in gand si-n inima. Pornesti pe-un drum nou, necunoscut, un drum de unde nimeni nu s-a intors vreodata sa aduca amintiri.

Finalul e ciudat, halucinant - poate ca totul e vis, uneori frumos - alteori nu, un vis intortocheat din care la un moment dat te trezesti si rasari undeva, candva si cu altcineva...

Frumos si ciudat textul tau. Mi-a placut iar daca l-am interpretat gresit, astept rectificari.
st

Multumesc Maria. Ma simt onorat.
sorin

Aproape poveste, un serial fara sfarsit, un poem-poveste sau poate o trecere usoara spre proza elastica. Imi plac episoadele datorita imaginilor vii pe care le expui vederii, din cauza petelor de culoare.

O camera alba, in mijloc de livada, primavara, lacrimioare, narcise... Dincolo de peretele vestic sunt ochiuri rare de apă ce picură-n fontă. O dimineață ionizată... Petale de galben se aștern odihnitor la umbra umbrei.

Iar daca afara este o primavara atat de frumoasa trebuie sa apara si cei doi care se privesc ochi in ochi deasupra unor trepte vălurite, albe.

Noaptea calda de dragoste, parfum de tei, salcam si iasomie... Și dacă totul s-ar șterge sub influența luminii trecătoare din dreptul frunții mele adormite, ce-ar mai rămâne? O imagine developată la colțuri, amprenta săruturilor, atingeri, culori Tu, eu…

Iar dimineata vine-n roua, grabita de soare, cu luna privind alene in spate. Picuri de apă se răresc în cădere Atingerea lor capătă ceva din greutatea timpului.

Promisiuni, juraminte, zambete, toate se trezesc in lumini de culoare in camera din livada. Când se deschid pereți, de partea cealaltă a încăperii se împlinesc dorințe Trebuie doar să îți dorești?!

Imagini, ca intr-un vis de dimineata... Și mai era ceva, o ploaie lavabilă de lumini care se amesteca necontenit cu miezul încăperii.

Obsesiv de metalic, se-ntoarce imaginea de dincolo de zid, din livada, cu pomi infloriti si flori albe, rosii, albastre... Dincolo de peretele vestic, ochiuri rare de apă picură-n fontă…

Povestile tale aduc la un loc liniste, caldura si racoare... Viitoarea racoare a noptilor de mai.

Felicitari pentru text.
st

Excelent eseu, felicitari tuturor! Jupp desconspirat :) iti urez la multi ani si multa inspiratie.
Cu drag,
st

Pai, Maria, ziceai ca ne dedeci noua, barbatilor, aceasta poezie a d-lui Eco. Si cand colo voi visati sa primiti aceasta scrisoare de la ... un barbat. Si atunci, unde mai e dedicatia?

Mi-a placut,
st

Textul s-a dorit sceneta. Ideea confuziilor a fost schitata de multa lume, e veche. Reamintesc aici sceneta cu Arsinel si Stela Popescu. Nicoleta, nu-i primul text slab, am avut altele mult mai slabe. Ce te-a frapat pe tine a fost notiunea de sceneta - locul textului nu era la proza, dar... n-am avut unde sa-l inregistrez. Urmatorul text va fi serios, poate un pic filozofic. Ssss! Sa n-auda psihologii/psihiatrii ca atat asteapta.
La recitire,
st

Nu, Laura. Daca vei lungi prea mult, vei plictisi cititorul. Este exact cat trebuie. E punctul meu de vedere. Laura, fa-mi hatarul si spune-mi Sache sau Sorin.
st

Dupa comentariul anexat, simt o anumita dorinta ta. Asa ca, o sa-mi aduc aportul beletristic cuvenit si-o sa ma retrag in varful picioarelor.

Citind, m-am dus cu gandul sageata in trecut aproape fara voie si...

Aduce intr-un fel cu \'Undeva, candva\' - un film si-o carte foarte admirata de mine.

Stii, cu totii ne rusinam de esecurile noastre. Le-am vrea uitate, inghesuite intr-un colt de gand cat mai departe de fiinta noastra. Dar cand roata, parca prea precisa a vietii ni-l apropie, il primim cu ingaduinta si incercam sa facem din el, cu pretinsa intelepciune, “zestrea noastra de experienta”. In astfel de situatii luciditatea ne poate salva de mult penibil.

Si eroina ta a fost intr-un moment anume “la ceas oprit de lege si de datini (”Moartea caprioarei”). Nu stiu cat m-a inteleptit, dar nu pot sa nu admir si sa ma bucur de masura “pasului inainte” parcurs in baza principiului “orice sut in fund”...

Cu totii purtam in noi puterea de a ne lasa raniti, dar si puterea de a ne vindeca. Totul se leaga si se dezleaga in iubire. Ea vulnerabilizeaza si tot ea ridica din gustul sec de praf si infrangere, bucatile ramase din noi. Si le poate recompune. Nu vom mai fi aceeasi, dar surpriza incepe acolo unde aflam ca putem fi mai buni. E deajuns sa consimtim cu un gest scurt al capului.

Eroina ta a risipit cu o generozitate aproape inconstienta ani pretiosi in cautari fara folos, in aflarea pietrei filozofale si in incercarea de a arde intr-o traire unica, irepetabila. O exhaustiune careia nu i-ar fi refuzat nimic, daca gasea tiparul in care sa se toarne...

Oamenii nu sunt din pacate pentru modul nostru primar de a judeca, insa din fericire pentru ei, nici atat de negrii si nici atat de albi cum par la prima vedere. Totul este o armonie de nuante, un joc de lumini si umbre, care coloreaza copios viata. E mult mai simplu bicolor, dar si mult mai trist.

Am fi mai putin fortati la exercitiul iubirii si urii, caci fara sa traim in dualitate, am stii precis pe cine iubim si pe cine uram. Dar cand cel pe care-l iubesti fara rezerve, te loveste tocmai pentru ca ii esti la-ndemana, iar cel pe care-l detesti te ajuta in ascuns, intinzandu-ti o mana, e foarte greu sa respecti “regula... de trei simpla”.

Mi-a placut Jurnalul si te felicit.

Succes in continuare.
st

Da, Laura. Cu aceasta continuare ai confirmat valoarea textului. Da, Jurnalul merita evidentiat. Sper sa-l observe si mai marii site-ului.

Mi-ai amintit de-o discutie pe care am purtat-o mai de mult. Vorbeam despre o noapte urata de noiembrie, chiar de ziua Sf Mihail si Gavril. Imi spunea atunci ceea ce as spune si eu omului de langa H, cel ce doreste ceva bun in timp ce el isi odihneste neuronii sforaind nazal...

Noaptea trecuta te-am visat. Nu prea mi se intampla. Pareai pierdut intr-o tristete grea ca o boala. Am inteles-o intr-un fel si brusc mi-a tasnit in minte intrebarea ta ”Si cum te simti traind asa?”

Mi-era greu sa gasesc cuvintele sau cuvantul potrivit. Apoi el a venit singur, nechemat, definind deplin totul, cu mult mai tarziu. Stii cum ma simt de fapt? Libera. Descatusata de asteptarea unui posibil frumos pentru care as fi putut (cum faceam candva) sa ipotechez prezentul, vanzandu-l ieftin pe o iluzie. Stii cu ce seamana asta ?

Nu stiu daca ti-am povestit vreodata. In nu stiu ce colt de lume, se spune ca oamenii au invatat sa prinda maimutele intr-un mod foarte simplu si ingenios. Sapa intr-un copac o scorbura cu o deschizatura atat de mica incat sa incapa palma deschisa a maimutei si ascund interiorul lor un soi de alune preferat de ele. Noaptea, maimuta urca pana la scorbura, strecoara mana inauntru isi umple mana cu alune si incearca s-o traga afara, dar spatiul prea stramt nu-i da voie sa se elibereze. Dimineata oamenii le gasesc la scorburi cu pumnul plin de alune, incapabile sa se salveze renuntand. Nu pot abandona prada chiar daca asta le costa libertatea sau viata.

Cred ca putem fi liberi cu adevarat atunci cand noi vom hotari sa deschidem palma si sa dam drumul iluziei. Pana atunci ea va face regulile jocului.

Astept continuarea.
st

Confuzie. Nu vorbeam de \'codul familiei\' ci de \'codul familiei ajutate de psihologi\'. Asa ca...

Laura, te voi citi cu placere. Sper ca H sa n-aiba foarte mare activitate profesionala in text.
st

Ceea ce confirma prezenta indubitabila a celor trei reguli din codul familiei ajutata de psihologi:
1. Psihologul are dreptate.
2. Psihologul are intotdeauna dreptate.
3. Cand psihologul nu are dreptate, se aplica primele doua reguli.
st