Sorin Teodoriu

Anda, zau deca stiam ce-i aia. Ma dadeam lebada si-am intrebat-o pe Maria. He! Da\' ce-ti veni? Cum sa nu stiu ce-i o taraboanta. Roaba se zice la voi. Hm! Asa ca, am lasat penele in jos si m-am transformat din lebada in ratoi domestic. Deci ti-a placut Sandel. Neaparat o sa-i transmit.

Elena, e Sandel asta prea precoce, asa-i. Dar deh!, se uita mult pe Discovery si Animal Planet. Iar tu cu siguranta stii cate scornesc pustii&pustoaicele la etatea lor.

Va multumesc pentru vizita,
st

Ti-a iesit foarte bine poezioara. A risipi e putin cam trist, te simti la un moment dat inutil si trist printre atatea catedrale. Prea multe ganduri.

Ce mi-a placut insa mult de tot: peste necunoscute autobiografii, tăcerile-mi rostesc sentințe,
dinainte știute, niciodată aceleași

As ridica-o pe aceeasi treapta cu poezia mea preferata: \'Caut urgent lumina\'.

Felicitari.
st

Daca as putea, o poezie frumoasa, din pacate neevidentiata dar, dupa numarul de apelari, citita mult. Imi place. Suna ca o melodie, un refren in ceas de seara, o dorinta neimplinata deocamdata. Singuratatea doare.

în gândurile tale să arunc, singurătatea-mi într-un colț de uitare...

Autorul iubeste si iubind imprima in vise bizare ganduri frumoase ce-aluneca usor spre sufletul ei. De-as putea ti-as desena un soare mic albastru, un miraj al iluziilor mele.

Nu-i deloc o poezie pesimista, speranta exista si lupta sa iasa invingatoare, chira daca acum ea nu exista.

Mi-a placut.
La recitire,
st

Stii, Nancy. Si mie imi e dor sa zambesc, dar uneori nu pot sa nu satirizez/ironizez ceea ce se intampla in fiecare zi. In cautarea noastra de mai bine, de salarii mai mari, de filme bune si concedii linistite uitam nenoricirile implantate cu bunavointa de cei ce ne conduc. Odata o sa scriu despre Stat. De multe ori auzi: e mai bine la stat - salarii mai mici dar si stres mic. Sau: vezi muntele ala plesuv? Era plin de brazi inainte, acum statul a taiat padurea. Sau: daca n-ar fi fost statul nu s-ar fi construit blocul asta. Sau: al dracului de stat! Iar creste TVA-ul... Acum o luna, pe 07 august m-am dus sa vorbesc cu Statul si sa-i spun ca nu-i bine sa taie padurile, sa mareasca impozitele... dar nu l-am gasit acasa. Statul era dus in concediu in Tunis. N-am plecat dupa el ca nu mai erau bilete charter.

Viitorul text, Nancy, nu va fi satiric.
st

Citind un text, fie el poezie, proza, ne inchipuim ceva poate altceva decat zice autorul/autoarea. La poezii mie personal imi e mai greu sa analizez versurile. Ele imi apar ca un intreg. Imi transmit o stare de moment care poate fi buna sau nu. Sunt texte care prin expresii socheaza, te marcheaza si mult timp dupa aceea te gandesti la ele, obsedant. Altele doar plac si asta e frumos.

Poezia ta imi place deoarece transmite mesaje dintr-un port unde sunt pescarusi galagiosi, macarale, vapoare. Mi-am inchipuit poezia ca un imn adus pasarilor care vad altfel lucrurile, altfel decat noi.

Mare cu valuri inspumate, scoici ascunse in nisip si in plante, delfini jucausi, pescarusi curiosi.

îmi întindeam aripile printre care alunecam și mă duceam să-mi caut ochii pe care îi lăsasem în urmă

Cautarea ochilor uitati undeva in urma mi-a amintit de pasarea oarba, cea care a plecat prea devreme in zborul ei inalt si-n graba ei a uitat de ochi. Placerea zborului e unica si uneori e suficient auzul, privirea nu-ti mai este folositoare. Iar cand ea, pasarea, realizeaza prezentul incearca sa se intoarca pentru o clipa acolo unde si-a uitat ochii. De multe ori e prea tarziu. Nu totdeauna.

Mi-a placut.
st

Imi pare rau de un singur lucru: ca nu v-am descoperit pana acum. Ceea ce scrieti dvs. este cu adevarat literatura. Evadarile din context, imaginatia si suspansul sunt armele de baza in textele dvs. Este o proza care se citeste foarte usor, reusiti extraordinar de bine sa atrageti atentia, pur si simplu cititotul nu poate lasa \'cartea\' din mana. Mai rar astazi.

Un singur aspect mi s-a parut de comentat: nu cred ca domnii politisti pot arata rudelor cateva bucati din victima. Sau poate aici ati vrut sa ajungeti: sa socati prin gesturi, sa nu putem uita usor senzatia.

Domnule prozator, sunteti bun. Felicitari.
sorin teodoriu

Bodoganele, iar incurci fetele? Ce-ar fi buna-oara s-o strigi pe nevasta, pe care o cheama sa zicem Angela, Iulia. Atunci ori n-ai mai manca supa calda vreo luna-doua, ori presul de la intrare iti apartine, ori... Dar sa nu devin sadic!

Mi-a placut, normal ca mi-a placut (stii bine asta). Genul asta de incurcaturi ma incanta. Mda! Si daca Elia a zis biata Steluta, eu zic bine i-o facut!

Despre text: eu as fi lasat unele aspecte sa se inteleaga de la sine, fiecare sa ajunga la acelasi rezultat dar pe cai diferite. Cu alte cuvinte as fi suprimat niste fraze ajutatoare, care il indruma pe cititor.

Imi place - iata o fata noua a imparatului Bodoganel.

La recitire domnul meu,
st

Intr-adevar un text excelent, ciudat, o combinatie de poezie, proza, strigat, durere, neputinta. Pe pagina ta sunt foarte multe articole - lipsea o proza ca aceasta. Iar in ceea ce priveste regula cea noua (atentionarea de la inceput), eu nu inca nu m-am prins.
st

Interesant inceput. Ca sa-mi fac o parere imi trebuie continuarea. My name is Luca... Melodia asta te-a inspirat, nu?
st

Ce? Ce-o sa faci daca navalesc precum omizile la usa ta? Uite ca sunt curios! Nu ma asteptam ca textuletul asta sa fie educativ. Dar daca e asa, inseamna ca am crescut in ochii mei. Sa reluam, ce-ai invatat din Duminca dimineata? Ce o sa faci daca ti se intampla asa? Astept raspuns ori aci ori pe pagina ta, unde observ din ce in ce mai multa proza. Si buna.

st

Da, Nancy. S-a terminat prea repede...

Pai, ce te miri de reflexe? Doar barbatul e inrudit cu patrupedul acela care saliva la ore fixe. Te miri? Iti explic atunci: barbatului ii place sa fie dezmierdat, sa fie hranit, bagat in seama, lasat sa doarma, plimbat regulat... Sa mai zic? :)

La recitire,
st

Da, o scriere excelenta! Am citit ambele parti, am vrut sa comentez la a 2-a parte dar... n-am avut voie.

Proza ta de aici nu-i deloc \'in lucru\', e de sine statatoare, o proza bine ancorata intr-o tristete posteveniment. O tristete cumsecade daca se poate spune asa. Adica nu-i o plangere de sine, o chemare la \'compatimiti-ma va rog!\' si asta apreciez din plin.

Mi-a placut stilul, e altfel decat al Bursucelului subtil de altadata, iar stilul asta mai direct, mai personal mie imi place mult mai mult.

Mai ales a doua parte m-a dus cu gandul la o plecare catre nicaieri, o plecare linistita ca si cum nu mai exista motiv de graba. O burnita de toamna, o gara, un tren (eu personal as scoate injectivul de langa cuvantul tren), un rucsac, un somnn pripit intre doua statii.

Tu n-asculti de nimeni, dar eu tot zic: as continua pe stilul asta. Prinde.

Mi-a placut foarte mult - felicitari!
st

Multam Bodoganele. Deh, cam ai dreptate. Ai vazut la saracul Costel? Asa ca, ai grija la pasul \'al mare.

Apropo. N-ai sughitat? Saptamana trecuta ma gandeam sa trecem prin oraselul tau... M-au speriat inundatiile.

La recitire si la rebodoganeala,
sorin

Multam Dorule. Ma temeam ca dupa atata pauza am fost uitat. Eu ti-am citit cronicile din... Cluj. Dar netul nu permitea decat lecturarea, nu si comentarii. Nu stiu de ce.

Ma bucura incantarea ta. Am mai zis eu: orice zambet cucerit reprezinta mult pentru mine.

La recitire,
st

Cu toate ca nu ma omor dupa texte insangerate, iti mai zic odata ca da! stilul acesta la limita horror ti se potrivesc manusa. Prinzi bine actiunea, esti cursiv si aproape inspaimantator. Suspansul pe care l-am observat si la alte texte il regasesc aici. Daca nu te-as cunoaste deja te-as ocoli :)

La recitire, Dorule.
st

Scriitura cursiva, placuta, fara oprelisti, nefortata si reconfortanta. Povestea lui \'al Mic si-a frumoasei Carina este perfecta. Ironie fina amestecata cu umor si seriozitate in doze perfect sincronizate, iti dau senzatia de roman in miniatura. Odata citite primele randuri nu mai lasi \'cartea\', ma rog, fisierul din mana. Ai inceput excelent cu povestirile copilariei, descrierea neintelegerilor specifice varstei, apoi \'roata vietii\' ce toarce neincetat i-a impins pe eroii tai in viata de zi cu zi si, pe neasteptate, i-a pus fata-n fata. Se contureaza clar o reaprindere a dragostei si cand te astepti mai putin iar se despart. Din nou se intalnesc, ba apare si invitatia si buchetul de flori si ajutorul mamoasei fete si... dezolare! Vine epilogul. Un sfarsit perfect la un subiect perfect.

Plecaciune in fata ta, maestre! Imi place si-ti daruiesc din toata inima o steluta. Tine stilul. Tine-l ca tare-i rar.
st

Dragos! Ma imbolnavesc de inima, bre! Fac otita! Bronsita! Intai ca nu mi-ai spus la telefon cum se numeste textul ala vechi al tau, acum, in jurnal iarasi nimic. Bre, amice! Spune-mi numele. Pleaseeee.

Cand am vazut ca m-ai laudat am in gura: luat trei pietricele diferit colorate, cinci grame de nisip galben, o bucata de calcar, niste vopsea lavabila si o lopatica de argila. Am inghitit tot intr-un sughit neomenesc si am baut trei galeti cu apa plata.

Multumesc de comentariu,
st

Super! Si trist! Ca tot a fost o emisiune pe programul 1 al televiziunii romane, ieri de la ora 21. Chiar daca ma repet: romanul trebuie sa faca haz de necaz. E in sangele lui, probabil hazul este o supapa, sa mai aduca linistea, sa alunge furia si astfel sa poata supravietui.

Cand am scris Dizolvarea Curtii am rostit un cuvant nou: Pabula. Si astfel am stablit un curent original, respectiv fabule fara versuri, satire care sa nu aduca a nimic cunoscut, in schimb sa semene cu realitatea. Aici avem de-a face tot c-o pabula, dar cu oameni. Adica cu business man, pardon.

Si cum pot termina un comentariu de bun simt decat cu: Traiasca baciul din Ghenacea!

La recitire Horia,
sorin

Seara se lasa peste sat, iar drumul spre casa se ingusteaza in lumina oarba a soarelui la asfintit. S-a prins intr-o panza de paianjen, in gardul dintre case, nu poate cobora mai mult. O umbra hâdă se-ntinde alene pe alee, iar luna se iveste curioasa, uimita de neputinta lui. Nu! Ziua asta nu trebuie sa se incheie. Nu asa! Nu acum! Poate doar intr-un tango sau vals printre porumbii care ating deja stele nevazute. Un dans in apus, cu fuste colorate si palarii de paie, cu dragoste si ciocolata.

Pe banca, la poarta asteapta cineva. Asteapta un banut de fericire de la ziua ce tocmai se sfarseste, de la noaptea ce bate-n gard. Si doar somnul, doar el ne trece pe o punte peste lumi si ani, peste vieti si epoci apuse de mult. Si noaptea vine lasand soarele deoparte, departe de sat si dealuri, de munti. Acum se vede precum un banut pe cer, ceva rosu sidefiu. Un banut de fericire.

Imi place poezia – are un parfum aparte, parfum de liniste, de casa, de provincie si dealuri. Frumos scris.

La recitire,
st