Sorin Teodoriu

Imi pare rau de un singur lucru: ca nu v-am descoperit pana acum. Ceea ce scrieti dvs. este cu adevarat literatura. Evadarile din context, imaginatia si suspansul sunt armele de baza in textele dvs. Este o proza care se citeste foarte usor, reusiti extraordinar de bine sa atrageti atentia, pur si simplu cititotul nu poate lasa \'cartea\' din mana. Mai rar astazi.

Un singur aspect mi s-a parut de comentat: nu cred ca domnii politisti pot arata rudelor cateva bucati din victima. Sau poate aici ati vrut sa ajungeti: sa socati prin gesturi, sa nu putem uita usor senzatia.

Domnule prozator, sunteti bun. Felicitari.
sorin teodoriu

Bodoganele, iar incurci fetele? Ce-ar fi buna-oara s-o strigi pe nevasta, pe care o cheama sa zicem Angela, Iulia. Atunci ori n-ai mai manca supa calda vreo luna-doua, ori presul de la intrare iti apartine, ori... Dar sa nu devin sadic!

Mi-a placut, normal ca mi-a placut (stii bine asta). Genul asta de incurcaturi ma incanta. Mda! Si daca Elia a zis biata Steluta, eu zic bine i-o facut!

Despre text: eu as fi lasat unele aspecte sa se inteleaga de la sine, fiecare sa ajunga la acelasi rezultat dar pe cai diferite. Cu alte cuvinte as fi suprimat niste fraze ajutatoare, care il indruma pe cititor.

Imi place - iata o fata noua a imparatului Bodoganel.

La recitire domnul meu,
st

Intr-adevar un text excelent, ciudat, o combinatie de poezie, proza, strigat, durere, neputinta. Pe pagina ta sunt foarte multe articole - lipsea o proza ca aceasta. Iar in ceea ce priveste regula cea noua (atentionarea de la inceput), eu nu inca nu m-am prins.
st

Interesant inceput. Ca sa-mi fac o parere imi trebuie continuarea. My name is Luca... Melodia asta te-a inspirat, nu?
st

Ce? Ce-o sa faci daca navalesc precum omizile la usa ta? Uite ca sunt curios! Nu ma asteptam ca textuletul asta sa fie educativ. Dar daca e asa, inseamna ca am crescut in ochii mei. Sa reluam, ce-ai invatat din Duminca dimineata? Ce o sa faci daca ti se intampla asa? Astept raspuns ori aci ori pe pagina ta, unde observ din ce in ce mai multa proza. Si buna.

st

Da, Nancy. S-a terminat prea repede...

Pai, ce te miri de reflexe? Doar barbatul e inrudit cu patrupedul acela care saliva la ore fixe. Te miri? Iti explic atunci: barbatului ii place sa fie dezmierdat, sa fie hranit, bagat in seama, lasat sa doarma, plimbat regulat... Sa mai zic? :)

La recitire,
st

Da, o scriere excelenta! Am citit ambele parti, am vrut sa comentez la a 2-a parte dar... n-am avut voie.

Proza ta de aici nu-i deloc \'in lucru\', e de sine statatoare, o proza bine ancorata intr-o tristete posteveniment. O tristete cumsecade daca se poate spune asa. Adica nu-i o plangere de sine, o chemare la \'compatimiti-ma va rog!\' si asta apreciez din plin.

Mi-a placut stilul, e altfel decat al Bursucelului subtil de altadata, iar stilul asta mai direct, mai personal mie imi place mult mai mult.

Mai ales a doua parte m-a dus cu gandul la o plecare catre nicaieri, o plecare linistita ca si cum nu mai exista motiv de graba. O burnita de toamna, o gara, un tren (eu personal as scoate injectivul de langa cuvantul tren), un rucsac, un somnn pripit intre doua statii.

Tu n-asculti de nimeni, dar eu tot zic: as continua pe stilul asta. Prinde.

Mi-a placut foarte mult - felicitari!
st

Multam Bodoganele. Deh, cam ai dreptate. Ai vazut la saracul Costel? Asa ca, ai grija la pasul \'al mare.

Apropo. N-ai sughitat? Saptamana trecuta ma gandeam sa trecem prin oraselul tau... M-au speriat inundatiile.

La recitire si la rebodoganeala,
sorin

Multam Dorule. Ma temeam ca dupa atata pauza am fost uitat. Eu ti-am citit cronicile din... Cluj. Dar netul nu permitea decat lecturarea, nu si comentarii. Nu stiu de ce.

Ma bucura incantarea ta. Am mai zis eu: orice zambet cucerit reprezinta mult pentru mine.

La recitire,
st

Cu toate ca nu ma omor dupa texte insangerate, iti mai zic odata ca da! stilul acesta la limita horror ti se potrivesc manusa. Prinzi bine actiunea, esti cursiv si aproape inspaimantator. Suspansul pe care l-am observat si la alte texte il regasesc aici. Daca nu te-as cunoaste deja te-as ocoli :)

La recitire, Dorule.
st

Scriitura cursiva, placuta, fara oprelisti, nefortata si reconfortanta. Povestea lui \'al Mic si-a frumoasei Carina este perfecta. Ironie fina amestecata cu umor si seriozitate in doze perfect sincronizate, iti dau senzatia de roman in miniatura. Odata citite primele randuri nu mai lasi \'cartea\', ma rog, fisierul din mana. Ai inceput excelent cu povestirile copilariei, descrierea neintelegerilor specifice varstei, apoi \'roata vietii\' ce toarce neincetat i-a impins pe eroii tai in viata de zi cu zi si, pe neasteptate, i-a pus fata-n fata. Se contureaza clar o reaprindere a dragostei si cand te astepti mai putin iar se despart. Din nou se intalnesc, ba apare si invitatia si buchetul de flori si ajutorul mamoasei fete si... dezolare! Vine epilogul. Un sfarsit perfect la un subiect perfect.

Plecaciune in fata ta, maestre! Imi place si-ti daruiesc din toata inima o steluta. Tine stilul. Tine-l ca tare-i rar.
st

Dragos! Ma imbolnavesc de inima, bre! Fac otita! Bronsita! Intai ca nu mi-ai spus la telefon cum se numeste textul ala vechi al tau, acum, in jurnal iarasi nimic. Bre, amice! Spune-mi numele. Pleaseeee.

Cand am vazut ca m-ai laudat am in gura: luat trei pietricele diferit colorate, cinci grame de nisip galben, o bucata de calcar, niste vopsea lavabila si o lopatica de argila. Am inghitit tot intr-un sughit neomenesc si am baut trei galeti cu apa plata.

Multumesc de comentariu,
st

Super! Si trist! Ca tot a fost o emisiune pe programul 1 al televiziunii romane, ieri de la ora 21. Chiar daca ma repet: romanul trebuie sa faca haz de necaz. E in sangele lui, probabil hazul este o supapa, sa mai aduca linistea, sa alunge furia si astfel sa poata supravietui.

Cand am scris Dizolvarea Curtii am rostit un cuvant nou: Pabula. Si astfel am stablit un curent original, respectiv fabule fara versuri, satire care sa nu aduca a nimic cunoscut, in schimb sa semene cu realitatea. Aici avem de-a face tot c-o pabula, dar cu oameni. Adica cu business man, pardon.

Si cum pot termina un comentariu de bun simt decat cu: Traiasca baciul din Ghenacea!

La recitire Horia,
sorin

Seara se lasa peste sat, iar drumul spre casa se ingusteaza in lumina oarba a soarelui la asfintit. S-a prins intr-o panza de paianjen, in gardul dintre case, nu poate cobora mai mult. O umbra hâdă se-ntinde alene pe alee, iar luna se iveste curioasa, uimita de neputinta lui. Nu! Ziua asta nu trebuie sa se incheie. Nu asa! Nu acum! Poate doar intr-un tango sau vals printre porumbii care ating deja stele nevazute. Un dans in apus, cu fuste colorate si palarii de paie, cu dragoste si ciocolata.

Pe banca, la poarta asteapta cineva. Asteapta un banut de fericire de la ziua ce tocmai se sfarseste, de la noaptea ce bate-n gard. Si doar somnul, doar el ne trece pe o punte peste lumi si ani, peste vieti si epoci apuse de mult. Si noaptea vine lasand soarele deoparte, departe de sat si dealuri, de munti. Acum se vede precum un banut pe cer, ceva rosu sidefiu. Un banut de fericire.

Imi place poezia – are un parfum aparte, parfum de liniste, de casa, de provincie si dealuri. Frumos scris.

La recitire,
st

Cum sa nu, Horia. Abia astept. Parodia \'Horica si Margareta\' abia asteapta sa vada hartia, alaturi de Horica al meu. Asa ca, da-i bataie.

Multumesc de vizita,
sorin

Nancy, nici emigratia nu-i o solutie. Am fost odata plecat din tara o luna. Intr-o tara cu turism dezvoltat, marea calda, petreceri noapte de noapte si totul platit de firma. Grozav. Dupa trei zile imi era dor de munti, de casele taranesti, de stuf si de strada ingusta. Imi era dor de limba romana. Probabil asa imi este mie scris: sa raman doar aici. Insa asta nu-i o regula.

Unde-i Vlad Tepes? Probabil se rasuceste in mormant. Sau poate a emigrat si el, ca-i la moda. Oricum, tare mult ne-ar trebui o mana forte.

La recitire,
st

Stii, Miruna.

Asa-i cladit romanul, sa faca haz de necaz. Probabil ca fara trasatura asta ar fi fost jale. Asa ca, bine ai venit la masa rotunda. Noroc, la cupa cu pelin!

La recitire,
st

Da, si tu Loredana si tu, Nicoleta ati inteles exact ceea ce incerc sa subliniez aproape in fiecare text. Incultura, indolenta, dorinta de parvenire, ticurile verbale, dialogurile sunt armele mele. Un ochi rade, altul plange - inca un adevar.

Va multumesc pentru vizita,
st

Tovarasei Secretar al Marii Adunari Nationale

Stimate tovarasa,

Am incercat prin prezentul mesaj sa subliniez gradul avansat de intelectualitate a unui anumit tovaras senator de pe raul Bahlui. Ma bucur ca am ajuns la inima dvs.

Cu respect si consideratiune,
Tovarasul Sache

Cat despre Verdi..., e bun dom\'le - dar nu canta pe gura.
st