Străjerii Statului

Organul fiscal 1, Organul fiscal 2, Contribuabilul, Copilul contribuabilului, Soția contribuabilului. OF1: - Bună ziua. Suntem organu’ fiscal și-am venit să facem impunerea pe 2004. Contribuabilul: - Bună ziua. Poftiți! Poftiți, vă rog, în sufragerie. Aici, la masă, că-i mai lumină. OF2: - Puff! Ce căldură-i, dom’le! Să mori, nu alta. N-aveți aer condiționat? Contribuabilul: - Doar ventilatorul ăsta... Vai de capul nostru cu așa inflație, cât muncim și cât câștigăm… Copilul Contribuabilului: - Tati, nenea vrea aer condiționat! Uite telecomanda... Ai uitat c-ai instalat în fiecare cameră? Contribuabilul: - Tui! Așa e! De emoții am uitat și cum mă cheamă. Dau imediat drumu’…, o adevărată binecuvântare invenția asta. Iar tu, mai du-te dracu’ și afară, că domnii au de lucru. OF1: - Lăsați-l aici că-i mai răcoare... Contribuabilul: - Poate doriți o bere de la gheață? OF2: - În timpul serviciului? Niciodată! OF1: - Domnule contribuabil, noi suntem adevărate mașini de recuperat banii statului. Trebuie să judecăm totdeauna limpede. Aveți congelator ori cum răciți berea? Contribuabilul: - Așa am cumpărat-o de la alimentara. Vă rog, faceți o excepție și serviți câte-o halbă. OF2: - Am făcut excepție la vecinii de peste drum… OF1: - Și nu vrem să ne-auzim vorbe. Uf! Că bine face aerul ăsta condiționat. Sper că aveți acte în regulă pentru el, nu? Contribuabilul: - Vai, domnule inspector… Le-am luat din târg, iar acte de proveniență bine-nțeles că sunt! Aveți aici toate biletele de intrare în talciocul de la Bucur Obor. OF2: - Cum? Nu s-a desființat acolo? Contribuabilul: - Nu, domnu’ inspector, funcționează bine mersi. OF1: - Și alte acte nu aveți? Contribuabilul: - Păi, ce poate fi mai concludent ca un bilet de talcioc? Are dată, preț, tot... A! mai am și bonurile de la taxi, doar nu era să le car în spate. OF2: - Aha! Hai, arătați-ne actele, să vedem ce putem face. Și aduceți și câteva coli de hârtie pentru Procesul Verbal. Statul, cu visteriile lui goale, nu are bani pentru prostii din astea. Contribuabilul: - Sunt toate pregătite pe masă, domnilor inspectori. Doriți și alune? OF1: - Nu, că balonează! Apoi iar ne ies vorbe... Parcă-i și aud pe domnii contribuabili că noi, străjerii statului, ne îngrășăm pe banii lor. Soția Contribuabilului: - Dragă, ia uite aici! Numai cârnații ăștia au ieșit din tot porcul… Aoleo! Mă iertați că am intrat așa, inoportun. Vroiam să-i arăt soțului ligheanul... Dintr-un porc întreg doar câteva bucăți de cârnat! OF2: - Un porc întreg? Înseamnă că n-o duceți chiar atât de rău, domnule contribuabil. Aveți acte pentru porc? OF1: - Și apoi, or fi ei puțini, cârnații ăștia, dar la lungime... Fiecare să tot aibă cinci metri. Și ce bine arată… Rozalii. Contribuabilul: - Du-te, dragă, la bucătărie! Nu mai sta! Nu vezi că am inspecție? Ne deranjezi cu… porcăriile tale. Soția Contribuabilului: - Și ce țipi la mine? Ce!? Eu ți i-am chemat? Contribuabilul: - Mergi femeie! Mergi cu Dumnezeu! Mergi și prăjește câțiva cârnați pentru domnii inspectori, să guste din porcul ăsta de Obor. Și niște bere din frigider. OF2: - Aveți și frigider și congelator? Măi să fie! Contribuabilul: - Toate-s la mâna doua, domnilor inspectori. Nu vă luați după aparențe. OF1: - Vedem mai întai actele și apoi concluzionăm. Știți, noi suntem oștenii statului. Soldații lui neadormiți, umilii lui servitori, singurii preocupați de starea națiunii. Singurii ce strâng bănuț lângă bănuț pentru buget, să meargă și țărișoarei ăsteia mai bine! Contribuabilul: - Să mă picați cu ceară și tot nu-i înțeleg pe contribuabilii care mint statul… OF2: - Nici noi, dom’le! Și sunt destui care o fac. Visteriile sunt goale, iar mujicii din ce in ce mai grași. Dumneata știi ce-a zis un sondaj independent? Că patronii sunt în proporție de 94% obezi. Păi, cum vine asta? Slujbașul statului cu șaizeci de kilograme și contribuabilul c-o sută? Contribuabilul: - Nedrept! Eu am nouăzeci de kile... Gata, au venit cârnații. OF1: - Vai, doamnă, nu trebuia să vă deranjați. Avem atât de lucru, trebuie să verificăm actele astea și să încheiem Procesul Verbal. Știți, noi suntem străjerii statului și… Mmm! Mda. Ha-a-m-da! De-li-cio-o-o-și mai sunt! Uf! Uf! Da’ ce frige, dom’le! Contribuabilul: - Stingeți repede cu bere, domnu’ inspector! OF2: - Mmm! Ex-tra-o-o-ordi-nari de buni. Și ce iuți! Soția dumitale e din Ardeal? Contribuabilul: - De pe-acolo..., de lângă Alexandria. OF2: - Casa și pământul din Alexandria sunt pe numele dvs.? Contribuabilul: - Nu, domnu’ inspector, sunt ale soacră-mii. N-ar da asta nici praful de pe televizor, d-apoi pământul… OF1: - Televizor? Ce televizor? Cu plasmă? Contribuabilul: - Ce plasmă, domnu’ organ?! E Samsung. Soția contribuabilului: - Auzi? De ce vorbești așa despre mămica? De-acu’ doi ani ne-a băgat în testament. OF1: - O! Atunci se schimbă situația! Precizăm în Procesul Verbal… Contribuabilul: - Nu, domnu’ inspector! Așa vrea să facă, dar de scris în acte..., mai va! Doar gura-i de ea… și pe vorbe nu merge. OF2: - Asta cam așa e, pe vorbe nu merge! Ar mai intra o bere. OF1: - Și acum să ne ocupăm de impunere. Interesele statului dictează și noi trebuie să le satisfacem. Să nu-i știrbim avuția! OF2: - Căci de la revoluție încoace nimeni n-a mai sponsorizat statul… Toți stau și se îmbuibă! OF1: - De aceea am fost noi creeați. Pentru asta ne-am născut, să amintim contribuabilului cât are de plată! OF2: - Să-l menținem suplu! OF1: - Și cinstit! Contribuabilul: - Aici sunt actele. Am cumpărat din talcioc cinci aparate de aer condiționat, zece lămpi cu abajururi, un frigider, un congelator, un porc, mobilă Mobexpert, combină AIWA, trei televizoare și o centrală Ariston. Fordul din fața blocului, vă spun cinstit, mi l-a donat vărul din Germania. OF1: - În concluzie, toate bunurile sunt procurate din talciocul Obor. Contribuabilul: - Cu excepția Fordului, v-am zis. OF2: - Buun! Atunci să calculăm: zece bonuri de intrare înmulțit cu zece mii fac o sută de mii lei vechi. Aplicăm procentul de 16% și iese un impozit de șaisprezece mii lei vechi. Până pe douăzeci și cinci ale lunii trebuie să achitați impozitul la trezoreria statului. Aveți vreo obiecțiune, contestație? Nu? Bine! Iscăliți atunci Procesul Verbal. Contribuabilul: - Gata, am semnat! Pe douăzeci și cinci voi plati impozitul. Negreșit. OF2: - Insistați să faceți vreo donație, sponsorizare la stat? Vă întreb pentru că sumele donate nu sunt deductibile la stabilirea impozitului. Așa că, nivelul sponsorizării rămâne la latitudinea dvs. Contribuabilul: - Desigur, insist! Nici nu încape îndoială! Donez statului suma de patru milioane lei vechi. OF1: - Așa da contribuabil! Cel de vis-à-vis a donat doar trei! Vă anunț oficial că nu dispunem de contracte de sponsorizare sau chitanțe. Tipizatele s-au terminat, iar visteria statului... Contribuabilul: - Știu, e goală! Nici o problemă, domnilor inspectori. Între oameni cinstiți e suficient cuvântul! OF2: - Păi dacă nici în străjerii statului n-ați avea încredere… OF1: - Unu, doi, trei… Da, sunt toți banii. Statul, prin umilii săi străjeri, Grigore și Mitică, vă mulțumește atât pentru cârnați și bere cât și pentru impozit și sponsorizare. Bună ziua.