Sorin Teodoriu

Ne \'trezim\' un pic prea greu. Poate vacanta-i de vina, sau timpul petrecut departe de Eliad, nu stiu. Dar si cand ne vom trezi...

Revederea, cel putin pentru mine si Cami, a fost emotionanta. Disparusem de multisor... O mare placere sa ne regasim. Treaca odata septembrie asta! si vom pune iarasi umarul la \'incendierea\' serilor de poezie.

Elia, multam frumos pentru ca m-ai ajutat sa vorbesc cu dl Diaconescu Nicolae. Apropo Radule. M-a rugat sa-ti transmit: daca facem rost de-o orga joia viitoare, ne v-a incanta cu melodii de neuitat.

Nancy, ma bucura cronica ta. E foarte bine ca mereu incearca cineva sa faca aceste mici insemnari. Conteaza.

Cu stima,
sorin teodoriu

Maria, mereu pe faza. Frumos si interesant articol.
Loredana, felicitari si la mai multe astfel de evenimente. Nu te opri, mergi mereu inainte, tot inainte!
sorin teodoriu

Un text cursiv si curat. Un stil bun. Incerc, fara sa reusesc, sa fac abstractie de subiect. N-o sa analizez proza ci subiectul.

Din cauza unuia ca el, ca acel Costica, mi-am pierdut (ca distanta vorbind) un prieten bun. Un coleg de facultate, Alexandru M. isi lua notele de trecere la examene doar pe baza de ciripit. Si ciripea CI-stului mai ceva ca o privighetoare.

Intr-o pauza, prietenul meu zice: M-as da la negresa asta. Ca sotie de ambasador ma duce si pe mine sa vad desertul.

A doua zi a fost chemat la CI: Ai zic ca vrei sa pleci din tara cu negresa X pentru ca nu-i bine in Romania. Ce ai impotriva regimului? Iti dai seama ca te pot duce in padurea Baneasa, te impusc iar familia te poate gasi, in cel mai bun caz, peste o luna? Te omor, scarnavie!

Nu l-a omorat. A plecat insa departe de tara, cativa ani mai tarziu.
st

Nu ma pot stapani sa nu te felicit din nou. Habar n-am daca incalc vreo regula de site, dar repet: un text extraordinar de bun!

Cu o simplitate de invidiat, o tristete pe alocuri, cu un egoism micut dar si un bunsimt de exceptie, autorul reuseste sa prinda cititorul. Un eveniment banal dar marcant prin existenta simtului datoriei. Pe jumatate convins autorul se duce la o intalnire pe care o considera ratata si culmea: micuta doamna Luiza il asteapta aproape inghetata. O femeie deosebita, de asemenea de exceptie, care simtind un text bun il doreste cu orice pret prins buchet in volumul colectiv.

Felicitari Nicolae.

De ce, mai DD? De ce vineri? Si de ce ora 14? Vezi tu, eu am un serviciu care nu permite abaterile de la program. Mai ceva ca-n armata...

Te felicit si la mai multe!
PS: Promite-mi ca urmatoarea carte o s-o lansezi sambata.
sorin

Ihaa! Ce mai articol! Ce mai distractie! Ce mai fotografii! Ce de evenimente s-au petrecut pe Rarau. Mare pacat ca n-am putut veni. Sa te vad sub forma unei dragutze un pic perverse. Apropo! Ai fost Jenica sau Frusina? Doamne, ce frumosi sunteti cu totii.

Multumim pentru articol si sper ca va urma si ceva vizual.
Felicitari!
st

Pai atunci trebuie sa te pui cu burta pe carte, sa inveti sa-i intelegi pe astia mici. Cand va avea 12... Ehei, sa vezi la 14! Sa vezi cate stiu si cum e cand ai un adolescent/adolescenta in preajma.

Sa-ti traiasca puiul, Laure!
st

Laurentiu am citit si eu. Parerea mea e ca l-ai fi putut face mai succint, sa-l reduci cu cateva replici implicite, sa-i accelerezi ritmul, sa fie si mai acid. E bine, promitator inceput. Eu as fi subliniat (uite asa, de smecher) povestea de \'dragoste\' in timp ce Sorin cand adormea, cand se trezea. Faza cu trezit-ridicat in picioare e bestiala. Asa trebuia sa creezi peste tot suspansul. Si abia la final, dupa multa emotie si siretlicuri de-ale domnului Laurentiu sa apara fraza: \'Hai frate-miu acasa. Hai, ca-i tarziu.\'

Incearca sa lasi cititorul sa inteleaga cum vrea el, nu-i conduce pasii, lasa-l liber. Nici n-ai idee cate interpretari pot lua nastere.

La recitire,
sorin teodoriu (aici te-am lovit! ma chema Sorin :)

Danuta, lumea sa inteleaga ea ce-o vrea. Gura lumii oricum n-o opresti.
Cristiana multumesc de apreciere si dojana. De ce nu incerc chestii serioase? Nu stiu daca pot, in primul rand si apoi timpul, Cristiana. N-am timp sa scriu lung metraj. Si oare m-ai mai citi tu atunci?
La recitire,
st

Cand am vazut mesajul de la Bursucel m-am gandit: ori ma..., ori ma... Ce ne-am face fara tine, draga Bursucel.

Unde l-am gasit pe Sandel? Hm! In subconstientul personal pe timpul concediului de odihna la 2 Mai.

Multam de vizita,
st

Iulia acum am inteles, multam.
Razvan, chiar daca imbatranim, un pic trebuie sa ramanem copii. Atunci cand se stinge flacara din noi gata! nu mai existam chiar daca in fiecare zi mancam, dormim, lucram. Ne imbogatim in fiecare zi material si saracim complet spiritual. Multumesc de vizita.
Val prietene, de cand n-am mai vorbit. N-am uitat nimic, dar vezi tu: intre ceea ce vrei sa faci si ce poti face este uneori o prapastie greu de trecut. Legat de text - cu ocazia asta am aflat si ce inseamna taraboanta.

La recitire,
st

Uite acum inteleg eu ce-a vrut sa spuna si Iulia. Ai simtit bine si da, e posibil sa fie adevarat. Cine stie cate mai am eu ascunse prin sertarele mintii, prin remorca aceea. Primesc cu drag bobarnacul si steluta matale. Multumesc Linea.
st

Foarte ciudat. Iulia sunt curios cum ai ajuns la ideea asta: \'tu de aduci hohote de ras cititorului in timpul lecturii si apoi ramane cu un fel de tristete si intrebari scrijelite in palma\'. Mi s-a mai spus si nu inteleg de ce aceasta concluzie. Textul nu-i trist. Da, ciudat.
Multumesc de vizita.
st

Dorule imi mentin afirmatia ca ai un ras teribil. Si asta o pot dovedi prin inregistrarile video care, din cand in cand, tremura in fundalul hohotelor matale. Ma bucur ca ti-a placut si-ti multumesc de semn.

Miruna, stiu la ce te referi. Am exagerat poate un pic datorita seriozitatii puiului, dar deh!... asta e sache-ul. Imi pare bine ca ai studiat DEX-ul si ai dat definitia exacta a taraboantei. Multumesc de vizita.

Nancy si trei puncte. Stiu si eu de ce imi ies textele pe jumatate? Poate asa le vedem noi din cauza atmosferei din birou, din autobuze, tramvaie. Ia sa te uiti un pic la oamenii care trec pe langa tine: care mai de care mai incruntat, mai lipsit de viata, incovoiat de griji. De asta avem parte acum, cei mai multi dintre noi. Cu toate astea, aici in text, am incercat sa aduc doar un zambet pe fondul zilei de vineri, ziua dinaintea weekendului.

La recitire,
st

Iti multumesc, Maria. O steluta la un text pe care l-ai interpretat altfel, profund..., mult mai profund. Da, la multi oameni mari inima a cazut de la locul ei, s-a dus undeva mai jos si nici ei nu stiu unde-o mai poarta. Oamenii mari, cei care le stiu pe toate. Cei ce sunt adevarati si drepti, asa, ca societatea noastra. Cei ce-i invata pe ai\' mici cum sa se poarte, cum sa-si loveasca colegii, prietenii (mai ales prietenii!), cum pot avansa aruncand cu zoaie pe ceilalti. Ce este rusinea? Ce inseamna rusine? Imi trebuie DEX-ul..., am uitat. Aproape cu totii am uitat. Mi-ai adus aminte de eseul despre Om, scris undeva mai in urma. Copilul se naste pur apoi, cu ajutorul jucariilor zornaitoare, parintii ii fac cel mai mare rau cu putinta: ii invata sa fie om mare.

M-am intristat, Maria.

Anda, zau deca stiam ce-i aia. Ma dadeam lebada si-am intrebat-o pe Maria. He! Da\' ce-ti veni? Cum sa nu stiu ce-i o taraboanta. Roaba se zice la voi. Hm! Asa ca, am lasat penele in jos si m-am transformat din lebada in ratoi domestic. Deci ti-a placut Sandel. Neaparat o sa-i transmit.

Elena, e Sandel asta prea precoce, asa-i. Dar deh!, se uita mult pe Discovery si Animal Planet. Iar tu cu siguranta stii cate scornesc pustii&pustoaicele la etatea lor.

Va multumesc pentru vizita,
st

Ti-a iesit foarte bine poezioara. A risipi e putin cam trist, te simti la un moment dat inutil si trist printre atatea catedrale. Prea multe ganduri.

Ce mi-a placut insa mult de tot: peste necunoscute autobiografii, tăcerile-mi rostesc sentințe,
dinainte știute, niciodată aceleași

As ridica-o pe aceeasi treapta cu poezia mea preferata: \'Caut urgent lumina\'.

Felicitari.
st

Daca as putea, o poezie frumoasa, din pacate neevidentiata dar, dupa numarul de apelari, citita mult. Imi place. Suna ca o melodie, un refren in ceas de seara, o dorinta neimplinata deocamdata. Singuratatea doare.

în gândurile tale să arunc, singurătatea-mi într-un colț de uitare...

Autorul iubeste si iubind imprima in vise bizare ganduri frumoase ce-aluneca usor spre sufletul ei. De-as putea ti-as desena un soare mic albastru, un miraj al iluziilor mele.

Nu-i deloc o poezie pesimista, speranta exista si lupta sa iasa invingatoare, chira daca acum ea nu exista.

Mi-a placut.
La recitire,
st

Stii, Nancy. Si mie imi e dor sa zambesc, dar uneori nu pot sa nu satirizez/ironizez ceea ce se intampla in fiecare zi. In cautarea noastra de mai bine, de salarii mai mari, de filme bune si concedii linistite uitam nenoricirile implantate cu bunavointa de cei ce ne conduc. Odata o sa scriu despre Stat. De multe ori auzi: e mai bine la stat - salarii mai mici dar si stres mic. Sau: vezi muntele ala plesuv? Era plin de brazi inainte, acum statul a taiat padurea. Sau: daca n-ar fi fost statul nu s-ar fi construit blocul asta. Sau: al dracului de stat! Iar creste TVA-ul... Acum o luna, pe 07 august m-am dus sa vorbesc cu Statul si sa-i spun ca nu-i bine sa taie padurile, sa mareasca impozitele... dar nu l-am gasit acasa. Statul era dus in concediu in Tunis. N-am plecat dupa el ca nu mai erau bilete charter.

Viitorul text, Nancy, nu va fi satiric.
st

Citind un text, fie el poezie, proza, ne inchipuim ceva poate altceva decat zice autorul/autoarea. La poezii mie personal imi e mai greu sa analizez versurile. Ele imi apar ca un intreg. Imi transmit o stare de moment care poate fi buna sau nu. Sunt texte care prin expresii socheaza, te marcheaza si mult timp dupa aceea te gandesti la ele, obsedant. Altele doar plac si asta e frumos.

Poezia ta imi place deoarece transmite mesaje dintr-un port unde sunt pescarusi galagiosi, macarale, vapoare. Mi-am inchipuit poezia ca un imn adus pasarilor care vad altfel lucrurile, altfel decat noi.

Mare cu valuri inspumate, scoici ascunse in nisip si in plante, delfini jucausi, pescarusi curiosi.

îmi întindeam aripile printre care alunecam și mă duceam să-mi caut ochii pe care îi lăsasem în urmă

Cautarea ochilor uitati undeva in urma mi-a amintit de pasarea oarba, cea care a plecat prea devreme in zborul ei inalt si-n graba ei a uitat de ochi. Placerea zborului e unica si uneori e suficient auzul, privirea nu-ti mai este folositoare. Iar cand ea, pasarea, realizeaza prezentul incearca sa se intoarca pentru o clipa acolo unde si-a uitat ochii. De multe ori e prea tarziu. Nu totdeauna.

Mi-a placut.
st