Geta

Seara ajung în Govora. Opresc la primul hotel și întreb de camere. Toate-s ocupate. Merg la următorul, dar aici nu întreb nimic. Prea e coșcovită clădirea. Peste tot văd reclamele a două vile-pensiuni, dar nicăieri vreo îndrumare, vreo săgeată care să le indice locația. În fața parcului, opresc mașina și, prin fereastra deschisă, întreb un tip unde-s vilele. Se uită prin mine, apoi își întoarce indiferent privirea. - Nu vă supărați, unde e vila Florilor? insist eu. - Domnu’, dacă vreți să vorbim, coborâți din mașină. Ia uite! Pe ăsta l-a învățat maică-sa să nu arate cu degetul… Opresc motorul, cobor și repet întrebarea. - Păi, dacă vreți, vă conduc acolo, devine tipul amabil. Se instalează comod în dacie și mă îndrumă spre vila Florilor. După nici trei minute opresc în fața unei case din lemn, cu două etaje. Tipul deschide fereastra mașinii și mă trimite să întreb de cazare. Spre surprinderea mea găsesc, la ultimul nivel, o cameră extraordinară. Mă întorc la mașină și-i zic tipului că m-am hotărât să rămân aici. - Și nu mă duceți înapoi? se miră tipul. - Cum să nu! - Luați-o pe acolo și opriți un pic în față, la alimentară. După ce se întoarce cu zece ouă și-o franzelă, îmi spune grăbit. - Mai opriți și la tutungerie, vă rog. Gata, acum luați-o pe acolo, să vă arăt vila Șoimul. Privesc din mașină clădirea numită sugestiv Șoimul, o vilă mare cât un bloc din București. Nu, e mult mai intim dincolo. Între timp tipul coboară din mașină. - Tot aici stau și eu. Uitați, la casa aia. - Douăzeci de lei, anunț sec. - Ce? - Atât face cursa. - Haide dom’le, fiți serios, mai spune el și dispare în curte. La vila Florilor mă simt minunat. Camera e curată, are mobila nouă, balconul e plin cu mușcate, iar grădina are magnolii și o grămadă de alte flori. Mai are un câine lup, trei papagali și patru canari. Proprietara îmi prezintă papagalii: Marius, Coco și Tucă. Seara, la cină, fac cunoștință cu Geta. Dacă ați fost vreodată în Govora, este imposibil să n-o fi întâlnit pe Geta. Stă toată ziua la terasă cu un suc neacidulat în față și, când vede turiști, îi plimbă prin oraș și prin împrejurimi. La desert, fata îmi declară irevocabil că mâine o să-mi fie ghid și-o să-mi arate mânăstirea dintr-un lemn. Din politețe mă declar de acord și merg la culcare. - Domnu’ Sache! Domnu’ Sache!! Alo, domnu’!! Sar din pat și întredeschid ușa. - E cutremur? - Nu, nu-i cutremur. E ora șapte, vă aștept jos, la micul dejun. - Vin…, vin cam într-o oră. - Pot să vă tutuiesc? - Da. - Sache, îmbracă-te imediat și vino micul dejun. Ziua bună se cunoaște de dimineața. Îți voi arăta orașul, parcul și mânăstirea dintr-un lemn. Între timp o să-ți predau câteva noțiuni de bază din limbajul trupului. După ce mănânc omleta cu cașcaval și șuncă, îmi beau zâmbind cafeaua. Mă simt deja altfel, sunt odihnit și sătul. La ora opt ne urcăm în mașină și pornim împreună spre mânăstire. - Sache, știi câte lucruri pot dezvălui gesturile tale? Habar n-ai. O să vezi cât de mult te ajută observațiile mele. Uite, tocmai te-ai scărpinat la nas. Astfel, ți-ai acoperit cu mâna o parte din gură, ceea ce înseamnă că ai spus o minciună. Când minți încearcă să lași mâinile pe lângă corp. - Dar n-am zis nimic. - Atunci ai gândit! Þii minte când ai coborât să bei cafeaua? Eu te așteptam în picioare, cu cana în mână… Atunci ai intrat în zona mea intimă! - Ce-am făcut? - Ai intrat în zona mea intimă. Este vorba de distanța dintre noi când stăm de vorbă. În cartea lui Allan Pease, scrie că distanța convenabilă între un bărbat și o femeie este de patruzeci, cincizeci de centrimetri. Tu, te-ai apropiat la treizecișidoi, violându-mi zona intimă. Să înțeleg că dorești să întreții o relație sexuală de scurtă durată cu mine? Așa-i că-mi faci avansuri? - Ba nu-ți fac avansuri... - Ba-mi faci! Apoi, după ce-ai mâncat, ți-ai pus coatele pe masă, iar cu palmele ai format coiful-turn Birdwhistell în sus. Adică, ai stat cu palmele în prelungirea antebrațelor, cu vârfurile degetelor lipite. Dacă ai fi rămas așa mai mult de două minute, te-aș fi catalogat un arogant și-un înfumurat. Dar tu, aproape imediat, ai făcut alt coif Birdwhistell în jos. Asta însemnă că vroiai să-mi povestești ceva detaliat, dar n-ai făcut-o nici pe-asta. Bine că nu ți-ai lăsat capul pe spate. Atunci te-ai fi încadrat cu siguranță în categoria parveniților. - Dragă, nu înțeleg o iotă. Mai bine spune-mi ce munți sunt ăștia. - Niște munți. Þii minte că la plecare te-am lăsat să aștepți câteva minute în grădină? Am vrut să văd cum ții degetele mari de la mâini. Știi ce-ai făcut? Ai băgat palmele în buzunarele din spate a blugilor și ai început să te balansezi pe tălpi înainte și înapoi. Ce înălțime ai tu? - Un metru șaptezeci și șapte. - Și nu ți-e de-ajuns? De ce vrei să pari mai înalt? Înseamnă că în copilărie ai căpătat complexul creșterii spontane. Probabil, o vreme ai stagnat, apoi te-ai înălțat dintr-odată. Din cauza asta ești complexat. - Geta, nu-s complexat. Ce-ți veni? - Ești încăpățânat și nu accepți criticile. Asta-i de la zodie. Precis ești berbec. - Sunt taur. - Tot pe-acolo. Apropo, de ce-ți bagi degetele în gură? - Ba nu-mi bag degetele în gură! Uneori, când sunt agitat, îmi rod unghiile. - Nu-i așa, Sache. Știi de unde vine chestia asta? Este încercarea sugarului din tine de a-și redobândi siguranța la pieptul mamei. Copilul mic bagă degetul mare în gură ca să înlocuiască sânul. Tu, ca adult, bagi în gură degetele, iarba sau pixurile. - Mai e mult până la mânăstire? - Mai e. Pun pariu că n-ai sesizat cum a reacționat organismul tău atunci când m-ai văzut prima oară. Îți spun eu. Pupilele s-au dilatat de trei ori, pieptul ți-a ieșit afară și stomacul s-a retras. A fost ceva inconștient! Știi ce zice doctorul Scheflen despre asta? Că mă placi, asta zice. Este vorba de dragostea subconștientului tău. - Mă doare capul. - Am ajuns. Aici e biserica, iar acolo sus, mânăstirea dintr-un lemn și încă vreo cinci stejari seculari. Uite, putem sta pe banca asta. De aici se vede cel mai bine. Of, de ce-ți place să mă încurci? De ce folosești pozitia cârlig din șezut? Asta o fac doar femeile fricoase sau timide. Știi ce zice Pease despre asta? Că te retragi precum melcul în găoace. Da, o să te ajut să depășești starea asta prin atitudinea mea afectuasă. Înțelegi ce vreau să spun? - Gata, nu vreau să mai spui nimic. - De ce te-ai ridicat? Aha, poziția mâinilor prinse prin degetele mari de cureaua pantalonilor. Asta înseamnă că te consideri viguros și vrei să domini. Măi băiatule, eu sunt olteancă, în caz că ai uitat. - Hai înapoi la vilă. - Vezi ce fac acum? - Te descalți. - Nu, dragă! Îmi scot și-mi bag pantoful drept în picior. - Þi-au intrat pietricele? - Sache! Înseamnă că sunt relaxată și te accept. Pricepi? Ce faci? Hei, unde pleci? Stai omule să-mi prind sandalele. Sache... Stai, mă’!