Braque

Ma intorc de la serviciu hotarat sa ma culc devreme. Am restanta la capitolul somn, asa ca, imi pun repede pijamaua si ma cuibaresc in pat. O aud pe Bella cum ofteaza fericita in culcusul ei si gata. Nimic nu ne mai putea opri de la somnul planificat inca de dimineata. Inchid ochii si ma gandesc la oile roz a lui Swan, le numar una cate una, vad pe-acolo si un taur portocaliu... Tefefonul rosu explodeaza intr-un carait groaznic, sunet de senile, de tanc in miscare sau de corb infometat. Eu am cerut telefon cu sonerie puternica, de la magazinul din Piata Romana. Cred insa c-am exagerat. - Alo, raspund cu glas pierit si ma asez la marginea patului. - Buna seara, aud o voce grava de tenor. Va telefonez in legatura cu Braque-ul. - Asa, va ascult, raspund eu inghitindu-mi cu greu un cascat. Ii arunc o privire urata Bellei care tocmai se tolaneste la picioarele mele. - Am aflat ca aveti un Braque de vanzare. - Bracul? Mda, am de gand sa-l donez unui iubitor de animale, nu sa-l vand. Stiti, nu am timp sa ma ocup de el. - Va inteleg, cu toate ca nu vad legatura dintre dragostea pentru animale si Braque, zice tenorul. - A, stiu la ce va referiti, la vanatoare. Bracul n-are mila de pasari, broaste si bursuci. - Domnul meu, teoria Braque-ului este ca pictura nu reprezinta nimic, ci e doar o organizare pe o suprafata plana care permite asezarea ambilor ochi intr-o fata vazuta din profil, adica vedem simultan ambele profiluri in acelasi plan. Rezulta un gunoi vizual perfect din punct de vedere teoretic. - O, Doamne. Nu inteleg si nici nu ma pricep la pictura. - Daca aveti in casa un Braque, va zic eu ca va pricepeti. Braque este un artist perfect, el a preconizat redarea totala a formei, cuprinderea aspectelor unei figuri intr-un singur tablou. In acelasi timp a introdus o realitate concreta prin colaje, fragmente din hartie, de ziare, bucati de panza si asa mai departe. Este de remarcat ca modalitatea razbaterii nu se adreseaza rationalului, plusului de informatie, ci afectivului. - Aveti un stil ciudat de-a va exprima. Imi e greu sa va urmaresc, dar in ceea ce priveste afectivul, aveti dreptate. Am bracul de peste un an si ne-am atasat mult unul de celalalt. Cu toate acestea, din nefericire, trebuie sa renunt la el. Daca il las singur in casa urla si am probleme cu vecinii. Mai ales cu cele doua cucuvele de la parter… - Urla? Cum adica urla? - Pai, isi rotunjeste buzele, ridica privirea spre lustra si face… Vreti sa incerc o reproducere? - Aa, aveti alarma. E normal, la cat de pretios este Braque-ul. Apropo, este vorba de-un original sper? Aveti acte de provenienta? - Da, le am. Este un brac autentic, dar asta cu alarma n-o inteleg, imi dreg vocea schimbandu-mi locul din pat pe covorul unde statea intinsa Bella. - Aveti ‘Asul de pica’, asa-i? - Asul? Am, dar nu la indemana. Stiti, eu tocmai ma culcam. De ce? - Scuzati c-am telefonat atat de tarziu, dar acum doua minute m-am intors de la un vernisaj. Domnul meu, Braque are cinci planete in Taur si in Casa a II-a, stiti ce inseamna asta, nu? - Nu. - Vai, pai asta inseamna bani. Braque-ul, ca parinte al cubismului, a descompus subiectul in figuri geometrice. Aceasta tehnica ridicata la rangul de miscare artistica a devenit catalizatorul trecerii de la pictura figurativa la cea non-figurativa. Zicea el: ‘Dans la nature morte il y a un espace tactile je dirais presque manuel. Cela répondait pour moi au désir que j\'ai tours eu de toucher la chose et non seulement de la voir’. - Nu inteleg franceza. Pe mine ma intereseaza doar daca iubiti animalele. - Nu stiu de ce insistati pe aceasta tema. Am avut, cand eram copil, doi iepuri. Domnule draga, eu sunt din Constanta si uneori pescuiesc. Alte legaturi cu animalele nu am avut. Apropo de mare, Minulescu, pe vremea cand era functionar la Administratia domeniilor din Constanta, se plimba pe dig si recita urmatoarele strofe: ‘Sosesc corabiile, Vino, Sa le vedem cum intra-n port, Sa le vedem cum obosite de-atata lupta cu furtuna Isi lasa ancorele grele, sa cada una cate una, Asa cum fiecare parca si-ar ingropa cate-un mort. Sosesc cu panzele umflate, Ca niste sanuri de femeie Pe care-o buza patimase le-a invinetit de sarutari.’ - Da, acum mi-e clar. Poate ca sunteti intr-adevar din Constanta, poate ca stiti la perfectie limba franceza si istoria bracului german si poeziile lui Minulescu, dar pe Bella nu v-o dau, ma rastesc la tenor. - Pe cine? - Pe Bella. Si stii ceva? Mai du-te ... la vernisaj!