Proză
Coșmare de Drăgășani
- Drăgășani? Unde ziceai soro că-i asta?
2 min lectură·
Mediu
Personaje: Jenica și Frusina
Acțiunea se petrece la casa de la Drăgășani a Frusinei. Întâlnirea are loc seara, iar Jenica tocmai picase direct de la gară flămândă și însetată. Doar se culegea via, nu?
Jenica: - Bună ziua, Frusina!
Frusina: - Ce surpriză, Jeni! De la întâlnirea de treizeci de ani nu ne-am văzut…
Jenica: - Așa-i, soro! De mult vroiam eu să-ți calc gospodaria asta din Drăgășani. Și iată-mă-s!
Frusina: - La țanc ai picat, Jenica! În ceas de seară, când mustu-i strecurat în damigene și fierbe în parfum de strugure.
Jenica: - Tot boema ai rămas… Oo! Câtă mâncare ai în umbrar... sarmale, pastramă, pilaf, mămăligă…
Frusina: - Poftește la masă, Jeni. Dar mai întâi să ciocnim un păhărel cu must și când ne-o fi rău, așa să ne fie!
Jenica: - Noroc, Frusinica!
Frusina: - Bune sarmalele, Jenica?
Jenica: - Minunate! Și ce smântână groasă… În București tragi cu tunul și nu găsești așa ceva.
Frusina: - Atenție cât mănânci, Jenica. Să nu te culci cu burta plină c-o să ai coșmare.
Jenica: - Ce-o să am, soro?
Frusina: - Coșmare.
Jenica: - Aha! Ia uite ce pastramă bună…
Frusina: - Bună și proaspătă. Ai grijă însă Jeni, că-ți pică greu și-o să ai coșmare.
Jenica: - Da, ai dreptate. Mmm, dar cu pilaful ăsta de găină m-ai omorât! Ãsta da piept…, zici că-i curcan.
Frusina: - Servește numa’ cu băgare de seama, Jeni. Coșmare!
Jenica: - Ai dreptate! Atunci mai desfă o damigeană cu must. Mangă ne facem!
Frusina: - Must, da! Mustul merge seara, dar și el cu masură, altfel…
Jenica: - Știu, Frusina. O să am coșmare. Hai noroc!
Frusina: - Să trăiești!
* * *
Frusina: - Bună dimineața. Cum ai dormit, Jenica?
Jenica: - ‘Neața. Mai întrebi?! Toată noaptea m-am fâțâit: ba-n casă, ba-n grădină.
Frusina: - Coșmare?
Jenica: - Cufureală, Frusina! Ce coșmare… O oră n-am dormit, soro! Hai că trebuie sa plec, altfel pierd trenul.
Frusina: - Te sărut, scumpa. Să mai vii la Drăgășani, Jenica, auzi tu?
Jenica: - Mai vin, cum să nu mai vin… Dar el? El unde e, fată?
Frusina: - El? Care el, Jeni?
Jenica: - Păi el… Ce mi-ai promis aseară.
Frusina: - Ce ți-am promis, dragă?
Jenica: - Adică ai uitat ce-ai pregătit pentru mine, Frusina?
Frusina: - Ce-am pregătit, soro?
Jenica: - Ce dracu’, Frusina?! Coș mare!
Acțiunea se petrece la casa de la Drăgășani a Frusinei. Întâlnirea are loc seara, iar Jenica tocmai picase direct de la gară flămândă și însetată. Doar se culegea via, nu?
Jenica: - Bună ziua, Frusina!
Frusina: - Ce surpriză, Jeni! De la întâlnirea de treizeci de ani nu ne-am văzut…
Jenica: - Așa-i, soro! De mult vroiam eu să-ți calc gospodaria asta din Drăgășani. Și iată-mă-s!
Frusina: - La țanc ai picat, Jenica! În ceas de seară, când mustu-i strecurat în damigene și fierbe în parfum de strugure.
Jenica: - Tot boema ai rămas… Oo! Câtă mâncare ai în umbrar... sarmale, pastramă, pilaf, mămăligă…
Frusina: - Poftește la masă, Jeni. Dar mai întâi să ciocnim un păhărel cu must și când ne-o fi rău, așa să ne fie!
Jenica: - Noroc, Frusinica!
Frusina: - Bune sarmalele, Jenica?
Jenica: - Minunate! Și ce smântână groasă… În București tragi cu tunul și nu găsești așa ceva.
Frusina: - Atenție cât mănânci, Jenica. Să nu te culci cu burta plină c-o să ai coșmare.
Jenica: - Ce-o să am, soro?
Frusina: - Coșmare.
Jenica: - Aha! Ia uite ce pastramă bună…
Frusina: - Bună și proaspătă. Ai grijă însă Jeni, că-ți pică greu și-o să ai coșmare.
Jenica: - Da, ai dreptate. Mmm, dar cu pilaful ăsta de găină m-ai omorât! Ãsta da piept…, zici că-i curcan.
Frusina: - Servește numa’ cu băgare de seama, Jeni. Coșmare!
Jenica: - Ai dreptate! Atunci mai desfă o damigeană cu must. Mangă ne facem!
Frusina: - Must, da! Mustul merge seara, dar și el cu masură, altfel…
Jenica: - Știu, Frusina. O să am coșmare. Hai noroc!
Frusina: - Să trăiești!
* * *
Frusina: - Bună dimineața. Cum ai dormit, Jenica?
Jenica: - ‘Neața. Mai întrebi?! Toată noaptea m-am fâțâit: ba-n casă, ba-n grădină.
Frusina: - Coșmare?
Jenica: - Cufureală, Frusina! Ce coșmare… O oră n-am dormit, soro! Hai că trebuie sa plec, altfel pierd trenul.
Frusina: - Te sărut, scumpa. Să mai vii la Drăgășani, Jenica, auzi tu?
Jenica: - Mai vin, cum să nu mai vin… Dar el? El unde e, fată?
Frusina: - El? Care el, Jeni?
Jenica: - Păi el… Ce mi-ai promis aseară.
Frusina: - Ce ți-am promis, dragă?
Jenica: - Adică ai uitat ce-ai pregătit pentru mine, Frusina?
Frusina: - Ce-am pregătit, soro?
Jenica: - Ce dracu’, Frusina?! Coș mare!
0175450
0

Aici la tine încep să râd înainte de a mă apuca de citit, fiindcă știu că după trebuie să mă concentrez la fetițe. Văd că de o bucată de vreme te-ai dat pe fetițe, tocmai la Drăgășani? Pe undeva pe la Poenari nu găsești nimic de spus? Dacă nu folosești diacriticile mă gândesc că poate e vorba de Jenică.
Poate nici nu ți-ai dat seama, dar descrii foarte frumos toamna: cand mustu-i strecurat in damigene si fierbe in parfum de strugure… in umbrar... sarmale, pastrama, pilaf, mamaliga… sa ciocnim un paharel cu must
Mă întreb este vorba de Frusinica sau de Rușnica?
Uite de asta evit eu să trec prin Drăgașani ca să nu am coșmaruri...