Sorin Lupu

Port pe străzile înverzite sărutul Imperceptibil și apăsat al părului cărunt. Pe scalpul meu se poartă războaie de gherilă Între garda capilară albă și stăpânii blonzi. Străzile înverzite dau

Bebelușii de aici au mulți mămici și / sau tătici. Adolescenții nerăsfățați au însă mame și vreo doi / trei tați. Iar tinerele toate să se uite atent de tot la cei care le fac

Cât de multe obstacole ascunde Bucureștiul în ceață Le ocolim în viteză atenți la mașinile din jur animale blânde doar lui revelate la miez de noapte (suprema transă cofeinică) Absorbit

Pe vremuri mă bine dispunea simpla mea prezență Nu aveam nevoie de bani pentru a-mi măsura fericirea Zâmbeam strâmb doar când nu înțelegeam Și iubeam ochi nu priviri Pe vremuri mă-mbătam și nu

după fiecare ploaie oamenii încearcă să strivească râma să o rupă-n două pe ea pe mama ei râma doar tace și-și vede de-ale ei nu înțelege și nici nu o interesează cât e alocația sau pensia de

scrieți-vă poeziile și vărsați-le în dunăre să le mănânce peștii mici mâncați de peștii mari pescuiți de pescarii beți cu copii flămânzi poate că așa poezia o să mai hrănească pe

l-am omorât doar pentru că povestea vieții lui este cea mai tare poveste din lume vroiam și eu să fac parte din ea și acum tare mi-e teamă să nu fiu omorât

Și mai simt câte o viață tristă pâlpâind sub ceara pasivă a rudelor bătrâne Ce ușor m-am obișnuit cu toți acești nervi rebeli și oase ascultătoare până și sângele brusc își prelinge

mi-a spus de fiecare dată când inhalezi te naști și de fiecare dată când exhali mori și doar o dată te naști și doar o dată mori de atunci îmi tot țin respirația de fiecare dată când îmi

știai că asta se va întâmpla curiozitatea o să te-mpingă să te confrunți și cu marile repulsii îți imaginezi cum pârâie carnea fără să cauți mecanisme de scăpare durerea e inclusă și nici

Cât de îndepărtate sunt cărnurile noastre dansând pe parchetul click clack de la etajul 2 fără să se atingă își urmează drumul prestabilit din leagăn Asemenea stări de grație se plătesc și cu

găsești despre mine ce vrei și ce nu vrei în blocnotesul galben din geantă ăla ăla cu dungă verde-n mijloc prins cu două capse pe centrul benzilor laterale mm 150x210 fogli 70 sheets 60

la ginny ------------------------------------ ------------------------------------ pe partea mea a străzii o fată superbă zâmbea mulțumită = = = = în timp ce vizavi de zebră o fată privea

cu urechile ventuză pe obrazul ei al meu uzi leoarcă vânăm nirvana frânturi de secundă cât toată viața mea a ei

expiră nemișcat milioane de galaxii și sute de mii de căi stelare de 16 ori pe minut cosmic perfect inconștient de dispariția în neant a sute de civilizații avansate pe care simpla sa existență o

Și când sunt mai trist îmi amintesc cum după ce a absolvit Artele s-a angajat și patronul l-a pus să deseneze doi șoricei și pentru că nu i-a plăcut ce a primit artistul a mai ilustrat o

cofeina-n organism cât mai mecanic în orice formă și pe orice căi doar doar oi scăpa de fața asta buhăită de somn cât îmi lipsește ritualul cafelei făcute de bunica în ibricul fermecat jumate