universul doarme cuibărit pe umărul meu drept

expiră nemișcat milioane de galaxii și sute de mii de căi stelare de 16 ori pe minut cosmic

perfect inconștient de dispariția în neant a sute de civilizații avansate pe care simpla sa existență o provoacă în fiecare minut

universul se trezește și îmi spune grăbit că nu e nevoie de un al doilea vers

pentru că tocmai ce a visat cum cineva m-a bătut pe umăr în timp ce mă plimbam prin parc

nu vă supărați

ăsta e universul dumneavoastră

l-am găsit pe jos

era să calce un copil pe el