Mediu
Și când sunt mai trist îmi amintesc
cum după ce a absolvit Artele
s-a angajat și
patronul l-a pus să deseneze doi șoricei
și pentru că nu i-a plăcut ce a primit
artistul a mai ilustrat o pereche
și apoi timp de o lună a fost obligat să deseneze
încontinuu zeci de perechi
de șoricei
devenise atât de disperat încât șoriceii
împrumutau fața patronului și a soției sale durdulii
și doar în somn înțelegea clar că
un șoarece pe care îl prinzi și îl pupi pe botișor
îi dai drumul și petreci tot restul vieții căutând același șoricel
e șoarecele pe care îl găsești gras fericit cu sute de moștenitori
îi spui că îl iubești ca pe șoarecii pe care îi desenezi
îl descrii îl înțelegi încerci să ți-l apropii
în toate felurile vii sau desenate
te gândești la el ca pescarul la peștele
cel mare prins pradă și
care în loc să prepare o ciorbă din el
să-și facă pozele obligatorii cu un hoit
să-și fută placid nevasta grasă și excitată de pescarul din el
el pupă peștele pe botul rănit de cârlig
îi spune te iubesc
„îți mulțumesc pentru tot
m-ai salvat de la nemurire
sunt fericit să te cunosc
ești cel mai mare
ca și mine
pește șef peste șefi
un peștef bossule îți dau drumul
și de fiecare dată când voi prinde un alt pește
mai mare ca tine
îl voi pupa ca pe un frate reîntâlnit după ani de pribegie
vei fi amintirea cea sfântă a vieții care curge
și se scurge prin noi din noi în noi printre noi ca noi
îți voi da drumul
libertatea mea este și a ta
dacă tu poți să mori
pot și eu
o pește al curgerii
bârfele care ne leagă sunt adevărate
știu că o statuie cu mine pescar
te conține și pe tine
nu mare nu mic
vechimea pe care refuz să o devorez prin tine
este oaza din micimea mea
pe care dacă o pârjolesc și o ard în tigaia
fierbinte plină cu ulei
ești sfântul mâine din prezentul cel murdar
de toate păcatele și excesele trecutului din aval
tu-mi vei da curgerea pe care nimeni nu mi-o va putea îndigui.
Te voi hrăni cu șoareci și crisalide și degete de leproși și cangrenoși
și împreună o să renaștem purificați”
și fix când a visat cum spune aceste ultime aiureli
s-a trezit, a desenat un șoarece care nu semăna cu nimic
din ce văzuse până atunci
și patronului i-a plăcut și niciodată
nu a mai fost nevoit să deseneze șoricei
pentru a nu muri de foame.
002.056
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 431
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 61
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Lupu. “Șoareci aurii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-lupu/poezie/14061360/soareci-auriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.