Sorin Lupu

Chipuri și povești dansează ca fulgii de zăpadă ce dau să cadă pe câmpul memoriei cărunte. Primesc în dar zilele mărunte ce mi-au rămas să le port pe frunte așteptând cu înfrigurare reuniunea cu

Vuietul vieții. Umbrele frunzelor pe mașini. Lumina inevitabilă, artificială. Clipa pe care în sfârșit pot să o pătrund în toată goliciunea ei. Câinii care latră la stele. Chiotele din

cofeina-n organism cât mai mecanic în orice formă și pe orice căi doar doar oi scăpa de fața asta buhăită de somn cât îmi lipsește ritualul cafelei făcute de bunica în ibricul fermecat jumate

după fiecare ploaie oamenii încearcă să strivească râma să o rupă-n două pe ea pe mama ei râma doar tace și-și vede de-ale ei nu înțelege și nici nu o interesează cât e alocația sau pensia de

Cât de multe obstacole ascunde Bucureștiul în ceață Le ocolim în viteză atenți la mașinile din jur animale blânde doar lui revelate la miez de noapte (suprema transă cofeinică) Absorbit

Cât de mic eram în vertijul cerului care se zgâia la noi cu albul ochilor pufos și gol Vioi studiam tristețea singurului nostru punct slab instantaneul unui împreună care nu poate dura

acel capitol din viața sa începe cu un titlu atât de lung încât conținutul propriu-zis devine inutil și prolix. acel capitol din viața sa e ascuns într-un volum care nu prinde niciodată

Port pe străzile înverzite sărutul Imperceptibil și apăsat al părului cărunt. Pe scalpul meu se poartă războaie de gherilă Între garda capilară albă și stăpânii blonzi. Străzile înverzite dau

Un curier masiv la vreo 30 de ani era să dea peste mine azi-dimineață cu o bicicletă cam mică pentru șeptimea lui de tonă. A trebuit să sar un pas în spate și să pun mâinile pe ghidon! Îi căutam

Nu știu ce m-a apucat. Încercam fără succes să glumesc mai mult decât îmi permitea foamea. „Aia nu e șaorma!”, îmi răspunde durduliul ce miroase a bacșiș. Și pui. Îi explic apoi să nu pună

Orașele fac schimb De salivă noi ne Schimbăm domiciliul din buletin Străbatem distanțele Ca sardinele, ca viermii Ca miriapodul cel mare fără cap Celulele orașului nici nu știu Cât de des

Eram pe stradă, absorbit de citirea unui sms, când mi s-a cerut politicos un foc de către un domn semi-boschetar de nu contează ce etnie. Credeam că-mi cere o țigară, așa că i-am răspuns fără să

Cât de îndepărtate sunt cărnurile noastre dansând pe parchetul click clack de la etajul 2 fără să se atingă își urmează drumul prestabilit din leagăn Asemenea stări de grație se plătesc și cu

A ineluctabilului și complicatului sfârșit al lumii A minții care macină gândurile fără oprire A zilei de mâine care nu apare nicăieri azi A întunericului cu care ne trezim în minte A viselor în

Iarna însângerată de dorul primăverii Și vara cu privirile scurse tomnatic Ard frunzele sub mine tot mai mic În îmbrățișarea ei fără sfârșit.

Viața este o închisoare în propria minte Prizonier al tuturor celulelor și microorganismelor Din care ești alcătuit Ești liber să faci orice îți dorești Și condamnat să faci doar ce poți Viața

Și când sunt mai trist îmi amintesc cum după ce a absolvit Artele s-a angajat și patronul l-a pus să deseneze doi șoricei și pentru că nu i-a plăcut ce a primit artistul a mai ilustrat o

expiră nemișcat milioane de galaxii și sute de mii de căi stelare de 16 ori pe minut cosmic perfect inconștient de dispariția în neant a sute de civilizații avansate pe care simpla sa existență o

Cel mai frumos cadou Pe care mi l-a făcut Universul A fost sacrificiul din iubire Darul de a simți ceea din ce Am venit abandonarea nebună Fără fățărnicie în fața Neantului

l-am omorât doar pentru că povestea vieții lui este cea mai tare poveste din lume vroiam și eu să fac parte din ea și acum tare mi-e teamă să nu fiu omorât

Pisicile pasc verdeața dintre blocuri Înnobilează cu silueta delicată Mâzgăliturile de pe perete Alexandra a fost Urmată de o inimioară desenată Cu picioarele Adolescenței

Înainte să plec în teambuilding, am adormit ceva mai greu decât de obicei și am visat intens. Am visat că mașina mea era roz. „Dar mașina mea e albă,” am gândit în timp ce mecanic urcam în noul meu

la ginny ------------------------------------ ------------------------------------ pe partea mea a străzii o fată superbă zâmbea mulțumită = = = = în timp ce vizavi de zebră o fată privea