Când Cupidon te nimerește pe bicicletă

Un curier masiv la vreo 30 de ani era să dea peste mine azi-dimineață cu o bicicletă cam mică pentru șeptimea lui de tonă. A trebuit să sar un pas în spate și să pun mâinile pe ghidon! Îi căutam privirea șocat, cu adrenalina ridicată - când colo, ce să vezi - el se uita într-o cu totul altă parte. De fapt, era atât de absorbit, încât nici măcar nu și-a cerut scuze. S-a uitat scurt la mine, după care a întors din nou privirea într-o parte. Drogat nu părea - doar transpirat. Întâi a trebuit să-mi stăpânesc tendința naturală să-l scuip. Știu, nu-i frumos, de aia m-am și oprit. Am hotărât că aș putea să urlu la el. Dar nu orice! Înainte să urlu bine, am zis să mă documentez - m-am uitat și eu în direcția disturbatoare. Îmbrăcată într-o cămașă albă, mătăsoasă, o doamnă, probabil din Dorobanți, la vreo 50 și ceva de ani, străpungea aerul de vară de pe străduța noastră cochetă cu una din patru: a) probabil cea mai bună treabă pe bază de silicon b) probabil cel mai bun push up bra c) probabil cea mai frumoasă pereche de sâni naturali la o femeie de peste 50 ani din București d) probabil cea mai bună combinație ab sau bc. Vă dați seama... Ce să mai urlu? Maxim: ai gusturi cam excentrice în femei, amice! Câți ani ai? Pentru acea oră a dimineții, mi s-a părut o jignire atât de slabă încât mi-am continuat drumul. Eram așa de dezamăgit de toată întâmplarea încât nici măcar n-am întors privirea să o admir și din spate pe acea femme fatale de Dorobanți.