Poezie
Poezie frugală despre bătrânețe
1 min lectură·
Mediu
Într-o zi o să ajung și eu un bătrân tot mai neputincios
În fața asaltului vieții care-mi curge prin venele de supraviețuitor
O să cunosc în sfârșit toate mărcile de adeziv pentru proteză
O să pornesc absurd de optimist o afacere online cu analgezice 100% naturale
Prin care să vindec toată durerea lumii alături de care am îmbătrânit
În singurul mod posibil - urât
Și o să regret din tot sufletul că aleatoriul vieții m-a aruncat aici
Printre toți acești oameni tineri predestinați nemuririi
O să fiu plin de regrete, precum călătorul întârziat ratând ultimul tren al vieții
Către destinația veșniciei dezlănțuite genetic
Poezia se va topi în fragmente indescifrabile fără sens
Despre sens tocmai când lumea va fi redescoperit că
Nu există timpul ci doar clipa prezentă - singura noastră nemurire garantată.
Mă voi mulțumi ca bătrânețea să mi-o petrec epic în freamătul epigenetic
Al grâului care crește în jur sub mângâierea perfectă a soarelui
Cu mine sau cu ceea ce credeam naiv în tinerețe despre mine topit
În cernoziomul pâinii din care sper ca universul să mănânce cu toată pofta din lume.
024282
0
EG