Poezie
Nașterea
1 min lectură·
Mediu
Chiar nimeni nu a mai observat până acum
Că planeta Pământ este un mare ovul
Bombardat zilnic de milioane de spermatozoizi
Corpuri purtătoare de viață cerească
Iar noi un embrion în creștere
Ne vom naște și vom păși fără picioare
Alături de marea noastră familie cosmică
Vom cutreiera galaxiile înconjurătoare
Vom învăța să vorbim, vom sta la masă cu
Părinți planete unchi sateliți mătuși sori
Nu vom mai fi eu sau ea, ci doar o conștiință
Vom învăța pe cei nevinovați să nu-i mai ucidem
Apoi să mâncăm mai multă informație decât carne
Ca să nu mai rupem cu dinții cordonul ombilical
Care ne leagă de miezul uterului primordial
Să devenim ceea ce ne-a fost hărăzit dintotdeauna
Întregul cuprins într-o eternitate trecătoare
002021
0