sophie polansky

un poem in care domina omul-porc, asa as vedea acum. Ce am regasit aici este raportul lansat intre famine si cultura totusi. Este impresionant sa vezi acest grotesc pana la urma in care balteste omul; Gargantua nu caracterizeaza tipologia cat faminele, zic eu,

trecui p-aci, vazui propriul comm? zic, seamna cu ce scriu eu. apoi vaz ca eram chiar eu. :))
sunt obosita.
apoi ma intreb,de unde stii ca m-as numi andreea?
hmm, placut si acum textul?
medeea

hmmm, intereasant acest text. imi aduce aminte dde filmul carne termula, poate nu atat de senzitiv filmul cat acest poem,
placut,
medeea

da, da. foarte fain. sfarsitul e in stilul ce ma incanta pe mine. si atsa apreciez enorm.
felicitari,
medeea

un poem bun, foarte, foarte buna fotografia. e bun textul, bravo, dar fara pa.
mi-a placut jocul limbajului, fotografia si forta. da, forta,
medeea

oana, da, mi-a placut usurinta aceasta pe care o afisezi in poemul acesta; usurinta de a vorbi; pt mine vorbirea e f. imporrtanta, deoarece asa ajungi la devenire. sa ramai tu, dar alta. intrebarrea lui b. william: identitatea noastra este aceeasi pe parcursul vietii?


ps:
ne stim, am fost la lansarea ta, acum vreo 4 ani, cred. daca ai mess, da accept,
medeea

¨că filele calendarului nu-s de dat la-ntors¨
&
¨că scările suferă de banalul sus-jos ca ștampilele puse față-verso¨, mi-a placut ironia si ireparabilul si relativul. o caricatura facuta cu realism si aciditate,
medeea

un poem bun, regizat bine. felicitari,restule tacere,
medeea

o incercare de sketche a alicei?
hmmm, nu stiu, dar mi-a placut. regizartea si scenograifa, buna. ce as avea de obiectat ar fi reprezentarea poetica. poate ar fi timpul sa faci oalata asezare a versurilor in pagina. nu stiu, dar mi-a placut,
medeea

ps: gandeste te

bunm bun bun; legandu-ma de ^perspectivism si simbol: perspectivismul este un orizont sper cunoastere, un spatiu care este spre devenire ca apoi sa se implineasca; simbolul este determinat de semn care taie si apropie. simbolul mai poate fi considerat si patologic aolo unde el are rolul de a subsitui un ceva. ajungem la o inlocugestul este considerat o forma de vorbire, etimplogic este a arata cu degetul. spune=a vedea; cat despre spatiul gol, este ceva asemanator filmului ¨caché ¨unde persepectivismul planeaza si joaca rolurile,
medeeaire a lucrului ( valabila este aici si analogia ), dar nu dezvbracrea lui, a lucrului de ceva ul lui. aceasta este esenta lui;
limbajul ca forma simbloica este validat aici de ritual care este prima forma de limbaj.

care sunt autorii care au fost publicati?

medeea

da, eu m-as uita pt ca:
* as face ceva interzis,
* pt mister;
* pt convingerea ca ar ascunde ceva esential.
hmm, imi place. m-a impins intr-o atmosfera pe care o prefer, nitel kafkatiana,da,
mai trec,
medeea

o alegoie reusita si decnta. ai un ritm nemaipomenti si elemente care intregesc fain imaginea.
¨cu mii de guri
ne înghite moartea
urmele
arunc un pieptăne de argint
și-o perie de aur
se ridică nervos
copacii peste umbre
explodează șuvoaie
bolizi frenetici
după
premiul cel mare¨. elemente de bams si de fantqtic, unde antagonistul este un fel de baba yaga. un pic de apa vie si...
¨I\'m a firestarter, twisted firestarter¨si prelingerea. ce-a fost asta? alice!!
e de remarcat ascensiunea ta si te admir. ai renuntat la un univers preponderent personal pt o repzentare in corcondanta cu poeticul pe care il detiii,
asdar,
congratulation,
medeea

o mancare de sine unde prganele devin bune de vanzare. asa se intampla dez-fiintarea. ca sa ramai singur; plangi de bucurie, zic eu; sa avem seninatatea lui robinson,
medeea

vaiii, ce se intampla? nu-mi vine sa cred!!
poeticul e poetic, dumnezeul e dumnezeu!!
daca vreau eu sa inversez rolurile, o fac, libertatea imi apartine, alegerea de asemenea. textul poetic nu ttrebuie luat ca si cum ar trebui sa se intample. nu inseamna ca ceea ce scrie ioana si face in realitate, aceasta poate fi chiar o forma de credinta. trebuie sa fii in armonie cu legea morala moduland-o dupa tine. in alte religii exista traditia ca intr-o anumita zi din an, crdinciosul sa se duca intr-un loc linistit si sa vorbeasca cu d-eeu. el zice/ acestea sunt greselile mele, doamne, acum arata si tu pe ale tale. deci, raportul este unul mai apropiat, mai egal, pt ca si d-zeu ar gresi in unele momente fata de om.

ideea poemului ar fi ca d-zeu cauta un pamant mai bun pt noi si de aceea nu s-a intors inca. nu personajul il cauta. intre timp noi ne inchinam la animale & co. avem un handicap sufletesc. ea, ca personaj poate lasa urma de ironie in final sau in tot textul, dar aici e un semn sa zicem ca in ¨le petit prince ¨. veghea e esentiala. este un sarcasm de care avem nevoie,si duiosia semnaturii, ca a unui copil. eu regasesc aici o poveste asemenea micului print,
medeea

da, mi-a placut acest text. are marimea potrivita, si graduarea necesara. aceasta sensibilitatea si reprezetare inocenta a norilor e de remarcat, ai putea face un text chiar bun, daca il mai lucrezi nitel,
medeea

nu ca acest text nu ar fi laudabil prin initiativa sau abordare, dar, din pacate are cam muklte goluri.
ierri cand am vazut textul, m-am uitat imediat la sfarsitul lui de a vedea referintele bibliografiece.
* pretentia unui asemenea text cere o documentare minim necesara-respectabila, asa cred eu, altfel , e apa de ploaie.
* ar fi fost necesar sa fii amintit macar pe marcel cressot, platon , aristotel la fragmentul cu numirea.
* prima parte e chiar slabuta, nu aveti nici o argumentare, nu va sustineti pe nimic ideile.
* in primul rand, cuvintele nu sunt nume arbitrare. din start, aordarea schioapta chiar grav. nu se admite expresia ¨in adevaratul sens al cuvantului ¨intr-o asemanea abordare. altfel unde se afla neutralitatea?
e vorba si de niste reguli de logica esentiale. demonstrarea adevarului, a falsitatii, a posibilitatii.
* apoi, insusi pe popper l-ati fi putut implica aci.
* spre sfarsit nietzsche, foucault ar fi avut loc.
* parerea mea, pt acest text este ca nu se poate infatui o astfel de incercare de denuntare a unei critici, fara a apela la filosofie si/ sau la surse care sa intareasca si sa completeze discursul,
medeea

un poem foarte, foarte bun. sunt foarte emotionata acum :), mi-e drag cand citesc un poem ca acesta. titul e genial. pt aceasta unire si alunecare si incurgitare a infiintarii iti trebuie ceva neuroni. si alina ii are.
asadar,
* 1 perspectiva: sosetele si trotuarul. este o punere-in-lume aci. este hotarul si hotararea.
* 2 perspectiva: poate ai o ezitare aici, la comparatia cu icoana, ritmul se odihneste nitel, dar, recuperezi la pauza publicitara. marca inregistrata este semnul iubirii.
* 3 perspecvtiva: dez-fiintarea aici unde olosesti diminutive: ¨gura se umple cu aer grăsun dinții ies din pulpițele lor moi ¨ este esentiala. aceasta rasfiintare sau dez-fiintare este un intru ce devine.
* 4 perspectiva: ultimele doua strfe sunt grozave, ritmul e neamipomre=enit, muzicalitatea, imaginile. diminutivele sunt foarte potrivite aici. este o dualitate exprimata aici: micimea omului si maretia lui. actul sexaul este o depasire si o includere a lui intru, iar fericirea este o detinre individuala necesara,
medeea

deosebita sensibilitate, ioana. discursul tau poetic incepe sa se moddifice , sa prinde alte contururi valabile; iata un poem curat, simplificat si bun. remarc acest text cu draga inima. concavitatea si limitarea fiintei prin iubire e de vazut,
mi-a placut,
medeea

da, de aceea, e bine sa crezi doar in tine. nu e prima oara cand trec pe aci, dar, vreau sa iti marturiosesc, ca te admir foarte mult, si poemul acesta e pt sufletul meu. e ce-mi doream sa citesc in seara asta. si poemul pe care o sa-l consider o desteptare,multam,
medeea