Lukas

cu litere grăbite îți scriu din acest ulcior spart mânat de foamea împreunării izul pătrunzător e dinspre corabia plină de comori de sub ultima rațiune dar nu te las nu te întreb știu să postesc știu să-ți pregătesc baia cu mâni albe și lungi potrivite cu săruri pentru lecții de dragoste ultima tresărire limba cui o mai vrea mă vei cerceta de acolo de unde vii bântuită de sete și voi mușca din gândul tău născând pe drum coapsa întoarcerii singura artă pe care o stăpânești fără să pleci ochii îți soarbe ploaia * mănânci din pâinea aceasta haina cuvântului legănând de pe margine inima ațipită într-un căuș de ironie așteptarea vin moleșitorul luminii într-un surâs oglindit obișnuită să-ți însoțești bărbatul doar în momentele de glorie Lukas ... știi că uneori visez bani chiar și noaptea doar să nu-mi văd chipul urâțit de instinct sau îndoiala clipei detestabilă vrajă a celui obișnuit trăitor de dragul său flacăra se râsfrânge mai presus de OM * potrivesc în apă totul pe jumătate moliciunea ca o nebunie și piatra eruditului cât să iubesc doar într-atât lipsa poeziei