Blana umedă a câinelui

această repetare molcomă nu ține loc de încălțări pentru anotimpul secetos sau fuga ta prietene orice pasăre doar galbenul plecat în păduri pe deasupra tuturor timp aplecat să dibuiască printre rădăcini un șarpe anume care să ne învețe mersul într-o lume goală de conținut alege să crești din împuținarea unei lumânări până la capăt scurtându-ți zilele de orișice bănuială cu degetul apăsat întâmplător pe rezonanța crepusculului ori leagă-ți noaptea dincolo de gard cu o singurătate apoi înfășoară-te în blana umedă a câinelui luna s-a întregit cu un tron mai înalt pe care nu stătea nimeni e vremea să fii iertat