Lansare antologie PROZA.RO

După amânări independente de voința noastră și de felul nostru de a fi, putem anunța, într-un foarte probabil sfârșit de răbdare, pentru vineri, 24 noiembrie, 18.00, la vestitul târg de carte din această săptămână, în incinta Bibliotecii Gaudeamus Cărturești, Complex ROMEXPO, lansarea antologiei proza.ro.
Din motive care nu necesită explicații pentru cunoscători/prieteni, Marin Mincu ne va onora prin prezentarea acestei lucrări colective, fiind un atașat al fenomenului, când acesta și există. Tot cu acest prilej, se va lansa și romanul Crimă și pace bună, semnat Marius Marian Șolea. Ambele cărți au apărut la Editura Paralela 45, lucru consfințit la fața locului de către domnul Lucian Pricop, directorul editorial al acesteia. Romanul cu pricina va fi prezentat de către doamna Ștefania Mincu. Va fi distribuit în masă Manifestul literar Boierismul.


Cuvânt înainte

Această carte continuă șirul frivol al antologiilor fără criteriu estetic, dar valorizându-l pe cel al apartenenței de grup, publicate în anii care au urmat evenimentelor din decembrie 1989, perioadă în care fiecare dintre noi am încercat mai mult sau mai puțin eficient să ne căutăm și mai apoi să ne înțelegem libertățile. În schimb, antologia de față, continuând proiectul început anul trecut prin antologia poezie.ro, Ultima generație, primul val, Editura Muzeul Literaturii Române, este un certificat material de existență, pentru proză, al comunității virtuale agonia.ro și, în același timp, o șansă pe care Editura Paralela 45 o dă unor tineri.
Dacă Internetul asigură o viteză a informației imposibilă pe suport material și un feed back corespondent acestei viteze, hârtia este spațiul validării valorice. Aici se întâmplă, cel puțin deocamdată, relaționarea cu oamenii care contează, dezbaterea, consacrarea, atât cât mai înseamnă aceste lucruri acum, zonele de interes social coborând înspre instinctele primare din om, voința de posedare, egoism.
Sunt membri ai agonia.ro aproximativ 15.000 de tineri și câțiva scriitori consacrați. Prin aceste două antologii de până acum cei din urmă au primit să meargă pe spațiul virtual și nu s-au scufundat, propovăduind canonul, premisele și rostul literaturii, iar tinerii au urcat pe hârtie, sperând să nu cadă de pe relieful ei înalt. Este un proiect al împăcării dintre două forme de exprimare, tehnică, pe de o parte, și valorică, pe de altă parte, al relaționării și al posibilității comparației.
Nu trebuie pierdut din vedere că opțiunea virtuală este determinată de costurile aproape inexistente, postarea în spațiul respectiv asigură confortul psihologic al produsului final, dar rostul acestui produs și rezultatul, ca stadiu intermediar, continuă să fie verificate aici.
Internetul oferă o lume extrem de tentantă pentru cei cărora lumea reală, din diverse motive, a căror explicitare nu este firească aici, nu le e de ajuns ori li se pare prea dificil de abordat și atunci își găsesc un refugiu în propria lor dependență, la fel cum se întâmplă și cu celelalte maladii ale sufletului. Astfel, preocuparea pentru literatura care se scrie pe suport electronic o consider a fi însuși vaccinul împotriva bolii, mai ales în vremuri de epidemie. Literatura va rămâne o metodă de ameliorare a omului, dacă nu prin teme și prin criterii, în general vorbind, cel puțin ca exercițiu intelectual.
Această preocupare a unei comunități atât de importante ca număr și ca desfășurare planetară m-a determinat să încerc să ofer bucurie și câteva posibilități pentru performanță. A fost posibil pentru că am găsit oameni apți pentru a înțelege cu sufletul aceste lucruri, care preexistau ca dorință în interiorul grupului, aceste proiecte noi nu au fost decât expresia unor așteptări. Simpla pronunțare a lor a fost de ajuns pentru a fi pornite. Nu a mai trebuit să conving pe nimeni de nimic, inerția sufletului a fost mai mică decât inerția materială. Așa s-a născut și Festivalul poezie.ro, ajuns la a treia ediție, desfășurat, într-o ediție de vară, la Agigea, Stațiunea de Cercetări Biologice Marine dr. Ioan Borcea, și, într-una de iarnă, la Mănăstirea Putna, pentru că, dacă apa și lumina soarelui ne bucură la mare, este necesar să cunoaștem și sursa acelei lumini. Bucuria fără Dumnezeu este o simplă veselie, care nu îmbunătățește nimic, tot așa cum un suflet fără Dumnezeu rămâne fără proiecție, înconjurat de moartea dimprejur.

Marius Marian Șolea
13 august 2006